Liberalii sighișoreni au aniversat duminică, 26 noiembrie, 112 ani de la nașterea lui Aurel Mosora, cel care la vârsta de 40 de ani (în 1934) avea să devină primul primar român al Sighișoarei, contribuind în mod decisiv la modernizarea urbanistică a orașului nostru. În acest sens membrii organizației PNL Sighișoara s-au adunat la gimnaziul care poartă numele ctitorului ei pentru a-l omagia pe gospodarul și omul politic liberal Aurel Mosora. În cadrul acestei aniversări a fost evocată viața și activitatea lui Aurel Mosora și au fost depuse trei coroane de flori la bustul său din fața gimnaziului, din partea organizațiilor de femei, de tineret și de seniori ai liberalilor sighișoreni.
Biografia unui luptător
Aurel Mosora s-a născut la 26 noiembrie 1894 la Sighișoara într-una dintre familiile fruntașe ale orașului. A urmat cursurile primare la Școala Germană din Sighișoara apoi și-a continuat studiile la Brașov unde și-a dat bacalaureatul la Școala Superioară de Comerț. În 1914 fiind student al Academiei Comerciale de la Viena a fost nevoit să-și întrerupă studiile fiind încorporat în Armata imperială austriacă în Primul Război Mondial. Datorită legăturilor pe care le avea cu ofițeri ai Armatei române, Aurel Mosora a fost arestat în 1916 de către serviciul de contraspionaj austriac și încarcerat în închisorile din Kașovia și Viena. A fost eliberat în octombrie 1918 și, împreună cu alți ofițeri români, a organizat repatrierea combatanților români spre casă fiind sprijiniți de către Căile Ferate din Austria. Reîntrors la Sighișoara, Aurel Mosora a înființat Gărzile Naționale Române din județul Târnava Mare. Garda Națională din Sighișoara număra 500 de membrii și a fost printre primele din Transilvania care a reușit să dezarmeze și să evacueze din oraș trupele străine. După Unirea Transilvaniei cu România, Garda Națională a fost desființată iar Aurel Mosora detașat la un regiment de altilerie unde a fost avansat locotenent. A apărat integritatea României Mari la Tisa luptând până în 1920 când a fost demobilizat. Reîntors la Sighișoara, Aurel Mosora s-a dedicat pentru început activității comerciale reușind să acumuleze o avere ce l-a situat printre marii proprietari și comercianți români din oraș și chiar din județ.
În plan politic a desfășurat o activitate remarcabilă în cadrul Partidului Național Liberal și a fost propus ca deputat pentru alegerile legislative din 1928. Dar PNL nu a obținut voturile necesare și astfel nici un liberal n-a intrat atunci în Parlament.
Gospodar și ctitor
La alegerile locale din 1934 la Sighișoara liberalii au obținut majoritatea în Consiliul comunal al orașului și l-au ales pe Aurel Mosora în funcția de primar, fiind astfel primul român care accede la conducerea acestui oraș. Din această poziție a reușit să administreze averea orașului ca un bun gospodar valorificând judicios produsele și serviciile întreprinderilor comunale, menținând impozitele și taxele la un nivel suportabil pentru locuitorii orașului și utilizând două treimi din bugetele locale pentru investiții ce au schimbat fața orașului. Asta deși România abia ce a ieșit din grava criză economică ce a afectat întreaga lume între anii 1929 – 1933. Între edificiile construite în timpul mandatului de primar al lui Aurel Mosora de departe se disting cele pe care se sprijină cultura și spiritualitatea unui popor: biserica și școala. Astfel au fost ridicate Catedrala Ortodoxă “Sfânta Treime” sființită în 1937, Școala de fete (actualul Gimnaziu de Stat “Aurel Mosora”) inaugurat în 1936, școlile din cătunul Dealul Viilor și din cătunul Angofa, toate edificii care mai dăinuiesc și azi. Nu sunt de neglijat realizările sale în domeniul edilitar gospodăresc: construirea podului de beton cu arcade peste râul Târnava Mare (astăzi dispărut după lucrările de lărgire a albiei din 1975), pavări și asfaltări de străzi, introducerea alimentării cu gaze în oraș și extinderea canalizării. În timpul mandatului său de primar Sighișoara a primit statutul de… stațiune climaterică. Aurel Mosora s-a remarcat și prin acte de caritate. Pe lângă ajutoarele oferite de către stat locuitorilor defavorizați ai orașului, primarul a avut o inițiativă similară programului actual “Cornul și laptele”. Numai că Aurel Mosora oferea zilnic unui număr de 200 de elevi sighișoreni lapte cald din ferma proprie și chifle de la Hotelul Steaua al cărui proprietar era pe-atunci.
Între legendă și adevăr
De numele lui Aurel Mosora se leagă și o legendă, aceea că pentru a-și susține punctele de vedere sau proiectele a trebuit să se dueleze. La propriu… Trei surse diferite ne-au relatat trei împrejurări diferite ale acestui duel, protagoniștii fiind aceeași: Aurel Mosora și Alfred Leonhardt. În prima variantă se vorbește de momentul în care Aurel Mosora a fost ales în funcția de primar. Fostul primar, Alfred Leonhardt, ar fi refuzat să recunoască victoria contracandidatului său și să-i cedeze biroul. Astfel că Aurel Mosora l-a provocat la duel. Într-o altă variantă Aurel Mosora, înainte de alegerile locale din 1934, a avut o dispută cu primarul Leonhardt în legătură cu protecția drepturilor unor familii de romi din Sighișoara. Cei doi s-ar fi duelat cu săbiile undeva în zona Lacului Șercheș iar lupta s-a încheiat nedecis, astfel că Aurel Mosora s-a decis să concureze la funcția deținută de Alfred Leonhardt, la alegerile din 1934. Iar o a treia variantă vorbește de disputa dintre deja primarul Aurel Mosora și vice-primarul Alfred Leonhardt pe tema introducerii alimentării cu gaz metan în Sighișoara. Leonhardt s-ar fi opus acestui proiect pentru că ar fi lovit în interesele proprietarilor de păduri care erau în mare parte sași și care n-ar mai fi avut cui să mai vândă lemne de foc. În urma unei altercații dintre cei doi pe holurile Primăriei, s-a decis ca disputa să fie rezolvată printr-un duel.
Nu știm exact care dintre aceste trei variante este cea mai plauzibilă, însă se pare că duelul dintre cei doi chiar a avut loc, acest lucru fiind confirmat de una dintre fiicele lui Aurel Mosora.
Martiriul
Aurel Mosora și-a încheiat mandatul de primar odată cu instaurarea primei dictaturi din perioada interbelică, cea carlistă, începând cu 1938. După cel de-al Doilea Război Mondial, în 1946, Aurel Mosora a încercat să revină în viața politică candidând din partea PNL pentru Camera Deputaților. Ca să nu fie ales a fost arestat de către autoritățile comuniste. Familia lui a fost evacuată din locuință iar în 1949 a fost deposedată de toate bunurile fiind obligată să ia drumul pribegiei. Aurel Mosora a fost încarcerat pe rând la închisorile de la Văcărești, Gherla, Aiud, Ghencea, Brașov și în lagărul de muncă de la Poarta Albă. A fost eliberat din penitenciarul de la Caransebeș slăbit și bolnav și s-a stins din viață la vârsta de numai 67 de ani la Cluj-Napoca la data de 6 mai 1962. Pe patul de moarte și-a exprimat dorința să fie îngropat la Sighișoara, iar astăzi odihnește în cimitirul Samuil Micu.
Posteritatea
Meritele lui Aurel Mosora și realizările sale din perioada în care a fost primar al Sighișoarei au fost recunoscute abia în 1999 când autoritățile i-au conferit post-mortem titlu de Cetățean de Onoare al municipiului Sighișoara și i-au ridicat un bust în fața școlii pe care a ctitorit-o și al cărui nume îl poartă. Însă statul român n-a reușit încă să facă dreptate pe deplin familiei lui Aurel Mosora, urmașele lui luptându-se și acum în Justiție pentru restituirea proprietăților confiscate de comuniști.
Liberalii sighișoreni vor ca de-acum încolo să-l omagieze pe Aurel Mosora an de an, aceasta fiind o obligație ce trebuia respectată și până acum. Pentru că fără recunoașterea realizărilor din trecut nu se poate făuri viitorul.
