O poveste adevarata: Vipera din umbrela (V)17 Mai 2007
În esenta nimic numoare ci totul este supus transformarii formelor si actiunilor. Doctorul pop si-a dat seama dupa indelungi conversatii cu parintele Arsenie ca invatatura noastra crestina ne lamureste clar cine suntem, de unde venim si incotro ne indreptam.
Omul nu este accident biologic ci este o creatie divina. Dumnezeu a pus o scanteie din divinitatea Lui in om si aceasta scanteie se intoarce inapoi la Creator cand el moare.Atuncii, cand in viata fiind, omul isi pierde scanteia de divinitate el intra in regnul animal si se comporta ca atare, se conduce dupa instincte primare.
A urmat apoi acel accident dramatic din acea noapte de pomina cand a simtit amorteala mainilor si nesiguranta din varful bisturiului. Întrase in tura de garda linistit si odihnit si situatia era calma, inclusiv in salile de reanimare. Înserarea venise ca un balsam pe ranile bolnavilor.
Mirosea a fan proaspat cosit in parcul din fata clinicii si a cirese coapte cand sirena de alarma a electrizat intreaga echipa. Un tractor de pe un camp din apropiere. Un copil fara o mana. I-a reteyat-o combina. Fusese la recoltat pe combina cu tatal sau. “Mana, unde este mana?” A fost prima intrebare, dar de la tatal sau in stare de soc nu se putea lua informatii prea multe. Repede la indemana masina doctorului po a adus din miristea proaspata intraun sac aseptic ceea ce lipsea.
Îsi aminteste de uluiala echipajului de politie care l-a urmarit pentru depasire de viteza pana in curtea spitalului atunci cand a scos sacul insangerat din portbagaj. Apoi de cele opt ore de migaleala obositoare de artiozan pentru ca micutul sa poata canta ani si ani la pian.
Era spr sfarsitul operatiei cand amorteala mainilor l-a facut sa cedeze colegilor ultimele finisari, si din acel moment nu s-a mai atins de bisturiu, schimbandu-si specialitatea.
Dupa cateva zile l-a invitat pe Ion B. din rupea in cabinet si care I-a povestit pe indelete ce a simtit in acele momente dramatice de moarte clinica, notandu-si constiincios orice amanunt.
Povestea a auzit-o si noua asistenta medicala, care nu cunostea preocuparile doctorului Pop.
-Sa-i luan temperatura domnele doctor?, intreba ea cu ignoranta.
-Nu, nu draga mea. Ne este cazul, zise medicul zambind cu indulgenta
Ion B. s-a intors la Rupea marcat de intamplarea de la Herculane. ªi vandut umbrela si niciodata nu a mai purtat umbrela indiferent de timp. În intelepciunea lui simpla a fost convins pana la moarte, cautand o explicatie, ca ceea ce a simtit atunci a fost doar un vis.
Ion, care era de fapt fratele meu, mi-a relatat povestea de zeci de ori. Era povestea vietii lui!
Mai tarziu m-am interesat de enigmaticul dr. Pop. Se pare ca spre sfarsitul vietii lui, impacat cu sine, cu lumea si cu Dumnezeu, s-a retras in linistea unei manastiri, unde si-a dat obstescul sfarsit. A plecat pe un drum lung sa se contopeasca cu Lumina divina a lumii astrale din care a venit si pe care I-au relatat-o pacientii sai intorsi din moarte clinica. A plecat sa se intalneasca cu mentorul sau, marele duhovnic Arsenie Boca, care a reusit sa-I clarifice zbuciumul cautarilor spirituale. A plecat cu convingerea ca Dumnezeu in marea lui iubire fata de oameni trimite pe pamant spirite intelepte sa-I faca pe oameni mai buni si sa domoleasca incrancenarea zadarnica a acestei lumi inselatoare. A inteles ca aceasta taina este, desigur, mai presus de mintea omeneasca si e mana oricarui muritor sa o cerceteze. Divinitatea isi dezvaluie marile ei taine doar marilor iluminati.
Meditand asupra acestei povestiri adevarate, dupa trecerea anilor imi vine mereu in minte ultimele versuri din poezia lui George cosbuc, Moartea lui Fulger, scrisa la moartea unicului sau fiu, student la medicina:
“Nu cerceta aceste legi
Caci esti nebun cand le-ntelegi”
(Sfarsit – Sighisoara, aprilie 2007)
Sursa: Ing. Nicu Baia / Jurnalul Sighisorean
| |
