Sighisoara - NU de ce! De ce NU?!

NU de ce! De ce NU?!
25 Mai 2007

Acest articol ar fi trebuit sa apara in numarul trecut al jurnalului. Numai ca numarul trecut l-a refuzat pentru o anumita politica editoriala care se vroia neutra. Este posibila neutralitatea intr-o conjunctura cum a fost referendumul desfasurat in data de 19, sau dimpotriva, ar fi utila, chiar necesara diversitatea ideilor si libertatea expunerii lor?! Mass-media este si formator de opinie si nu printr-o neutralitate de fatada o poate face. Raman totusi optimist si continui sa cred ca politica ziarului la care am revenit este aceea a libertatii de exprimare (confirmata dupa convorbirea telefonica avuta cu patronul ziarului, dl. Petre Basa). Desigur, e vorba de libertatea asumata de catre autorii articolelor. Evaluarea utilitatii sau inutilitatii unui articol, a oportunitatii sau inoportunitatii lui trebuie lasata la voia eventualei autocenzuri si in nici un caz apreciata conjunctural. Dar, in primul rand, cititorii sunt cei care decid sa accepte sau sa respinga un anumit articol. Iata de ce, printr-o coincidenta stranie, in acest numar articolul ar fi trebuit sa se numeasca .L.. de la Libertate. Va fi, va promit, in numarul urmator... Negatia NU pleaca ne-aparat dintr-o dorinta presanta de a NU fi de acord. Dar, si negatia, precum si afirmatia, sunt egale in drepturi. Am dreptul sa spun NU atunci cand ma simt amenintat ca persoana, sau cand observ ca dreptatea, onestitatea, adevarul, onoarea, sunt calcate in picioare. Am dreptul sa zic NU dupa ce am trait timp de aproape 8 luni in SUA si am observat ca, chiar si acolo, multor americani le era teama sa zica NU. Iata o mica poveste... La televizorul din “basement” unde locuiam, erau 323 de canale TV oferite de compania Comcast. A trebuit sa pierd cateva seri, pana sa gasesc un canal necomercial. Era vorba de uNUl cultural, pe NUmele lui, Sundance (un soi de NU impotriva celorlalte 322 de canale, ciudata coincidenta, NU?!!). Ulterior am aflat ca patroNUl acestuia este Robert Redford (a.k.a. Jeremiah Johnson, cine NU a vazut filmul a pierdut enorm). Robert Redford este cunoscut si pentru vederile sale “verzi” si de aceea este si trecut pe lista FBI ce cuprinde persoanele potential periculoase pentru statul de drept NUmit SUA... Sundance difuza filme documentare, reportaje, muzica super-buna, era un fel de ARTE al Americii. Şi, intr-o seara, acest Sundance pune pe sticla reNUmitul “9/11” a lui Michael Moore, un documentar extrem de coroziv la adresa administratiei Bush. Tolanit pe saltea, mi-am zis in gand, da, iata o tara libera... NUmai ca, in seara urmatoare, zappand pe telecomanda am observat cu stupoare ca NU mai gaseam Sundance. Am zappat si a doua seara, si a treia. Degeaba. De atunci, NU am mai deschis televizorul. Apoi, dupa cateva zile, am realizat ca, locul meu NU era acolo. I-am si spus la slujba lui Paul, supervizorul meu ca am decis sa zic NU sederii mele in America. Din acel moment, colegii mei de la Encyclopaedia Britannica au inceput sa ma priveasca NU ca pe-un om, ci ca pe-un soi de extraterestru care arunca la gunoi un job super-bun si un viitor sigur, bla-bla-bla... Ţin sa va spun ca Paul, care locuise timp de 14 ani in Italia, m-a felicitat pentru capacitatea mea de a spune NU Americii care, intr-adevar ma primise PERFECT si imi oferise o sansa cel putin materiala, la care viseaza multi... Iata uNUl dintre motivele pentru care am revenit. Pentru ca, am observat ca peste tot, NU, poate deveni o povara, dar, si o eliberare personala. O eliberare care, mi-a conferit un drept de care, din nefericire, multi concetateni de-ai mei, NU sunt constienti. Ca au dreptul de a spune NU, in fata, decat sa se inconvoaie murmurand un DA fatal. Am dreptul sa spun NU unei clase politice care amesteca afacerile personale cu politica, atat la nivel local cat si la cel central, si care pot spune cate-odata un DA de-o cvasi-unanimitate inspaimantatoare. NU este usor sa spui NU!! Uneori este chiar periculos, si eu am trait acum cativa ani, o lunga perioada de NU plina de amenintari. Dar, raman fidel propriei mele constiinte, preferand sa spun NU cardasiei, decat un DA pentru o liniste iluzorie. Am trait suficient intr-o liniste vecina cu moartea inainte de 1989, cand aproape cu totii spuneam DA dupa DA precum robotii. Sigur, ca am si gresit spunand NU. Traiesc si eu regrete personale pentru aceste NU-uri devenite un soi de halou al propriei mele persoane. Şi gandurile mele au fost uneori pe marginea prapastiei, atunci cand NU stiam daca sa aleg intre NU si DA. Dar oare ce este mai important intr-o viata? Sa jalonezi printre DA-uri lase, sau sa iti poti privi constiinta in fata cu demnitate?! Spuneam intr-un alt articol, ca NU pot fi impartial. Chiar si la un banal meci de rugby, din start, imi aleg o echipa pe care o sustin. NU pot fi un spectator neutru pentru ca mi-e teama ca as putea adormi la spectacol. Deci, NU ma tem sa spun in contiNUare NU, ori de cate ori constiinta ma va indemna. NU voi reNUnta sa imi exercit TOATE drepturile pe care le detin, pentru a ma mentine pe aceeasi linie. Ştiu ca m-am nascut NU pentru a spune DA la comanda, ci NU, cand nedreptatea devine plenara. E treaba fiecaruia sa aleaga intre NU si DA. Ba chiar, este dreptul fiecaruia sa absenteze dintr-o realitate unde, devinde important doar atunci cand politicenii isi aduc aminte ca, de voie, de nevoie, ei sunt creatiile celor ca noi, care spunem NU sau DA in cabina de vot, sau a altora care NU zic nimic la un mic si o bere. Tocmai de aceea, NU accept sa NU zic NU asta numai ca muschii unora incearca sa ma oblige sa zic DA. aleXandru gota P.S. Şi un alt motiv de NU este gugalitul. La cautare, pentru NU, Google imi da 4.080.000.000 de oferte pe cand pentru DA, doar 583.000.000. Deci, NU este totul pierdut...

Sursa: / Jurnalul Sighisorean