Spre Șaes am scapat de "drumul groazei"15 Iunie 2007
Zilele trecute din nou a trebuit sa fac un drum care imi starnea un sentiment de sila, trebuia sa ajung in Șaes. Spun ca aveam acest sentiment deoarece merg des pe acolo si stiam cu ce am de a face.Un drum pe cat de scurt pe atat de infernal. Gropi, gropi si iarasi gropi. Unele erau mai degraba niste cratere. Dar ce sa faci, datoria te chema, iar cand e vorba de munca trebuie sa treci si prin cratere. În sfarsit! Mergand pe drum incolo, la un moment dat, ma trezesc cu un omulet pe mijlocul soselei, intr-o curba fara vizibilitate, facandu-mi semn ca pot trece. Dupa inca cativa zeci de metri nu mare mi-a fost mirarea sa vad ca drumul pe care circul se atata timp, drumul care duce la Șaes se peteceste Pana cand m-am intors, jumatate drumul, chiar mai mult era carpit Atunci mi-am zis bine ca se face si atat Omul uneori se multumeste si cu putinul cand spera, spera si vede ca spera degeaba. Dupa inca doua zile s-a ajuns la stadiul de a se pietrui chiar drumul.
Acum se potrivea de minune zicala ca speranta moare ultima. În fine. Oricum acum e super! Cel putin am scapat de cosmarul cratere si gropi. B.M
Sursa: / Jurnalul Sighisorean
| |
