SIGHIȘORENII, OAMENI BUNI 19 Iulie 2007
Stolul lacustelor nu trebuie sa vina, hrana de suflet si-asa e putina
Și pentru ca intr-adevar sighisorenii sunt oameni buni si intotdeauna iubitori de frumos si de gingasie, iata ca ei se pregatesc sa deschida portile cetatii si sa primeasca cu bratele si cu inimile deschise pe unii dintre cei mai iubiti si talentati interpreti si fauritori de muzica buna, chiar foarte buna, care vreme de cateva decenii i-a insotit pe toti, mici si mari in clipele de voiosie zburdalnica a tineretii si cu siguranta si in anii de mai tarziu. Este vorba despre frumosii si dragii nostri cantatori de muzica folk, acel gen de versuri maiestre transpuse pe portativ care au facut, fac si vor face sa rasune atat marile piete in care tot poporul canta refrenul, cat si sa afecteze nisipul fin al unei plaje indragostite.
Nu stiu in ce masura expertii muzicieni din Romania au incercat sa explice care pe unde ar putea fi sau fenomenul muzicii folk in istoria noastra muzicala si nu numai, da data mai recenta. Cine stie cat si cati dintre cei ce au pe buze nenumaratele refrene ai acestui tip de muzica, stiu cand si unde au fost ele elaborate de maestri bijutieri ai cuvintelor potrivite si au fost puse pe portative de catre niste baieti si fete cu par lung, imbracati in blugi, care impreuna cu chitarele lor au cantat deopotriva atat dragostea, cat si fara, apoi jocul si in final, daca vreti, eternul feminin. Poate ca nu are nici o importanta de unde si cand s-a zamislit frumosul daca el ne insoteste mereu si ne bucura orele, clipele, facandu-ne mai buni si mai altfel
În urma cu vreo 30 de ani, multi, foarte multi tineri si orasul nostru a avut privilegiul ca sa-i aiba pe scena de la Eminescu, pe toti, sau aproape toti marii fauritori de folk si sa-i transforme in ideali pe: Mircea Vintila, Dan Stanculescu, Socaciu, Hrusca, Vali Sterian, E. Rosetti, A. Ivanitchi, Fl. Pittis, E. Cristea, marele Mihalea si grupul Song, chiar si pe cei de la Phoenix i-am vazut pe scena, inainte de, a ramas doar Alifantis, D. Bertzi si altii, foarte multi pe care din prea multa dragoste nu i-am uitat, dar numele lor este mai departe acum de memoria noastra.
Au fost dupa amieze si apoi seri magice, unde s-a cantat, s-a simtit si trait altfel, au fost concerte in care tot ceea ce nu ne placea era dat uitarii, era lasat pe dinafara si prin muzica si vers si ne simteam cu totii altfel, mai aproape de adevarul vietii.
Ei bine, dupa 30 de ani, vom avea din nou un grup de folkisti in cetate pe care cu siguranta o vor cuceri prin refrenele lor nemuritoare si ne vor face pe noi toti, tineri sau mai putini, sa ne aducem aminte de vremurile in care ei erau visate raze de speranta si sa dorim astazi ca si in continuare, prin muzica lor sa ne hranim sufletele in fata statului lacustelor tranzitiei.
Doru Popoviciu
Sursa: / Jurnalul Sighisorean
| |
