Sighisoara




ADEVĂRUL TRUBADURULUI

07 August 2007

Deloc surprinzatoare, dorita si chiar confirmata pe deplin in acest an, stralucitoarea performanta realizata de organizatori si de toti sighisorenii mici si mari in timpul si pe parcursul Festivalului Medieval, cel care de la an la an, este tot mai bine receptat si apreciat de catre cei ce sunt dispusi sa o faca. Nu credem ca este necesar si nici bine sa acordam note sau sa-i laudam pe organizatori, care s-au straduit ca pe parcursul a catorva zile sa fie toata lume multumita, dar nu putem sa nu afirmam cu toata taria ca in aceasta veritabila inflatie de festivaluri medievale sau nu, cel ce se desfasoara la Sighisoara si deci este al nostru, a ajuns la discretia si eleganta, chiar rafinamentul pe care le-ar invidia cu tarie si patima orice alti fauritori de frumos cu caracter de masa. Și pentru ca participantii la aceste mirifice zile sunt cei ce in fapt dau nota manifestarii, putem sa afirmam cu tarie ca atenti fiind in preumblarile noastre printre grupurile de tineri si mai putin tineri oaspeti, nu am auzit sau am remarcat decat cuvinte frumoase, destindere si voiosie, exuberanta si curaj, toate manifestate simplu si firesc, cu o imperiala lipsa de griji sau de incruntare asa cum dealtfel le sade bine unor oameni ce si-au dorit ca pentru cateva ore sau zile sa se intoarca in trecutul cel de multe ori necunoscut, in trecutul cel guvernat si adus pana in prezent de nemuritoarea dragoste, cea care ne calauzeste si ne da bunatate. Ar fi fost o aventura extraordinara sa incercam cel putin, si apoi sa si realizam vizionarea tuturor, sau aproape tuturor manifestarilor culturale din cele trei zile si de pe cele patru scene ale festivalului. Dar, nu putem sa nu remarcam, la superlativ, excelentele lectii de dans realizate cu o larga manifestare a publicului pe scena din Piata Ratustelor, unde o „tarantella” plina de ritm si umor a facut ca toti cei prezenti sa vibreze in ametitoarele ritmuri izvorate din iubire si mandrie, dupa cum de asemenea trebuie sa ne plecam cu admiratie fruntile in fata exceptionalei prestatii a celor de la Curtea Comediantilor care au reusit prin dansuri si costume, ajutati de o muzica fericita sa ne simtim alaturi de Ofelia, Hamlet, Julieta, Desdemona, Romeo si altii ca ei care au iubit si cantat si vietuit cu secole inaintea noastra si pe care i-am inteles doar acum. Și pentru ca finalul incurajeaza opera, remarcam in mod deosebit faptul ca incheierea a fost minunata, ca dealtfel intreaga manifestare: gingasie, curaj, forta, visare, entuziasm si adevar. Pentru ca in acest an pe langa imensa dragoste care a guvernat pasii din fiecare clipa a „trubadurului indragostit” a fost si adevarul, frumos si curat, aievea neprihanit, ca draga noastra cetate. Doru Popoviciu



Sursa: / Jurnalul Sighisorean