Octombrie, apoi scumpirile - editorial 06 Octombrie 2007
Dupa cum ne-am obisnuit cu totii deja, data de 1 octombrie, care calendaristic este aceea a inceperii celui de-al patrulea trimestru al anului si care ne gaseste in plina si bogata toamna, este aceea care da tonul la scumpirile de orice fel ale tuturor produselor pe care le cumpara romanul de rand, scumpiri facute fara nici un temei si fara nici o restrictie din partea organelor abilitate, cele care ar mai trebui sa le spuna cate un ho! Tuturor celor ce profita ca a venit toamna si de aceea este musai sa se ridice stacheta preturilor. Poate ca intr-o economie care, dupa cum se lauda cu emfaza guvernantii, duduie din plin si care produce si ea saraca ceea ce mai are voie sa produca, nu mai are voie nimeni sa se amestece asa cum se facea in cea eminamente etatizata de pana mai ceva timp inainte, dar totusi nu ar fi rau ca acele entitati ale statului care se ocupa cu banii, spre exemplu BNR, sa mai traga cate un semnal de alarma la momentul in care se sare calul si se exagereaza, de cele mai multe ori cu buna stiinta. Pentru ca daca avem o foarte mare multime de agenti constatatori ai unor fenomene galopante de derapaje ale preturilor, prea putini sunt cei ce pun umarul in a incerca stoparea acestui fenomen, de cele mai multe ori din crasa si evidenta nestiinta si de necunoastere a mecanismelor functionale, dar si datorita bunului obicei romanesc care spune ca „merge si asa”, adica mai altfel spus, lasati-o in pace, ca oricum nu avem ce si cu ce sa ne implicam in rezolvarea problemei.
Este deja antologic faptul ca odata cu ivirea secetei trebuie sa se scumpeasca energia electrica produsa hidro, ca pretul graului va creste datorita scaderii drastice a productiei sau ca uleiul isi va dubla aproape pretul la litru pentru ca materia de baza, floarea soarelui a ramas in acest an pitica. ªi daca pe plan mondial pretul barilului de titei a atins cu putin timp in urma valori istorice, atunci in mod automat cresc gazele, care imediat in urma lor aduc scumpiri la toate celelalte produse, scumpiri asteptate si chiar dorite, am putea spune, de catre cei ce doar la aceste mici ciupeli, devenite megaciupeli, la macroscara economiei per ansamblu. În schimb, cu toata fosta seceta, cu toate influentele geopolitice si economice, pretul de achizitie al laptelui, spre exemplu, este identic cu cel al apei minerale… care oricum curge garla si se pierde printre stancile izvoarelor ei.
Se spune, de catre superspecialistii in economie, ca aceasta traieste atunci cand are fluctuatii de preturi carora reuseste sa le faca fata. La noi, insa, in paradoxul romanesc, economia are doar fluctuatii ascendente de pret si cu greu, foarte greu populatie le face fata. Pana intr-o buna zi.
Doru Popoviciu
Sursa: / Jurnalul Sighisorean
| |
