Reporter: Ai încheiat de curând un proiect de teatru social, despre ce a fost vorba?Nelu Roman: Un proiect de teatru social cu metode de teatru - forum intitulat „Implică-te nu fi spectator!", sprijinit de municipiul Sighișoara, Consiliul Județean Mureș și având ca parteneri Centrul Educațional Interetnic pentru Tineret - ibz, Casa de Cultură a municipiului, plus toată media locală și o parte din cea regională.
Rep.: Cât a durat acest proiect?
N.R.: Proiectul s-a derulat din mai și până la încheierea anului școlar adică prima decadă din iunie.
Rep.: Cui i s-a adresat?
N.R.: În primul rând adolescenților, dar și publicului care a dorit să fie prezent. Spectacolele s-au desfășurat în școli și licee, iar publicului adult i s-au rezervat spectacolele de la Casa de Cultură și Ibz. Dat fiind faptul că tema aleasă pentru acest proiect a fost aceea de combatere a violenței în școli, folosind arta participativă, pot spune că publicul acestui spectacol a reacționat favorabil. Chiar mai mult, am avut reprezentații în care publicul adolescent s-a implicat cu totul, în sensul că după ce au făcut înlocuirile de personaje, a atitudinii personajelor din scenă, au ținut să rejoace toată piesa ei înșiși. A fost ca o muncă de laborator, de work-shop.
Unii nu înțeleg combaterea violenței decât prin violență
Rep.: Reacțiile au fost peste tot cele așteptate?
N.R.: Am întâlnit două cazuri de clase de elevi care s-au lăsat foarte greu atrași de luarea unei atitudini pozitive în cazul de violență jucat de actorii noștri. Nu înțelegeau altfel combaterea violenței, decât tot prin violență. Ceea ce ar cam trebui să ne pună pe gânduri.
Rep.: Poate ar trebui să reamintim cititorilor ce înseamnă teatru – forum.
N.R.: Diferența esențială dintre teatrul dramatic și teatrul – forum e că dacă în primul publicul asistă la o „poveste" regizată, în al doilea caz regia reprezentației este mai puțin importantă primând intervențiile din partea spectatorilor, permițând astfel ca „povestea" să ia altă întorsătură. Publicul este invitat să contribuie la soluții de ordin pozitiv într-un scenariu ce frizează „negativul". Publicul schimbă atitudinea personajelor din scenă și nu doar atât, ci potrivit unei reguli stricte din teatrul forum, acesta trebuie să și joace soluția dată de el însuși.
Rep.: Cui aparține ideea acestui gen de teatru?
N.R.: Ideea a fost a unui argentinian, om de teatru, regizor, actor și mai apoi teoretician în domeniu. Este vorba de Augusto Boal, un artist care a trăit sub opresiune și a găsit prin teatrul forum o metodă de combatere a acesteia prin artă.
Rep.: Câți spectatori a avut piesa voastră?
N.R.: În jur de 300 de elevi, de la clasele a V-a și până la cei care au absolvit în acest an liceul. Adulți circa 40-45 fiind reprezentați de dascălii din școli și licee sau de părinți.
Rep.: Știu că ai mai avut, anul trecut un proiect asemănător. Cel din acest an este o continuare?
N.R.: Oarecum. Dacă anul trecut am abordat alte teme ca discriminarea, violența domestică, anul acesta mi-am propus ca împreună cu câțiva parteneri să abordăm tema violenței în școli. Diferența o dă însă sprijinul acordat.
Cei care au dus greul reprezentației…
Rep.: Câte persoane au fost implicate în mod direct în derularea proiectului?
N.R.: Am avut doisprezece persoane, din care 10 au fost actori voluntari, elevi și dacă tot am ajuns la capitolul acesta, te rog permite-mi să-i numesc pe cei care au „tras greul" reprezentațiilor: Loredana Filip, Brândușa Moldovan, Paula Străinu, eleve la Colegiul Național „Mircea Eliade", Emilia Isachi elevă la Gimnaziul de Stat „Miron Neagu", Sasha Shahdoust elev la Liceul Teoretic „Joseph Haltrich". Vreau să le mulțumesc directorilor și dascălilor cu care am colaborat și care ne-au oferit deschidere și sprijin. De altfel dacă vorbim de implicare, desigur cea financiară a contat și trebuie să mulțumesc Consiliului Local și celui Județean. Ar mai fi câteva persoane…dar mă voi rezuma doar la Volker Reiter de la ibz, Eduard Bănărescu de la Casa de Cultură și Ioan Lazăr întrucât alte persoane care ne-au ajutat au dorit să rămână anonime.
Rep.: Crezi că e necesară o continuare a acestui proiect?
N.R.: Depinde de cum vedem lucrurile. Dacă ne dorim un plus de educație, durabilitate, continuitate, atitudini pozitive în societatea noastră care tinde tot mai mult spre negativ, spre câștigul imediat, dacă adolescentul este „lăsat" prea devreme în grija tuturor și a nimănui, ba uneori este încurajat „să se descurce singur că e mare", da e necesar. Dacă nu înțelegem că stimularea creativității în rândul adolescenților, copiilor și chiar a adulților pentru care Boal a adus această inovație în teatru, este un element important în educație înseamnă să ne rezumăm la o lume bazată strict pe materialism, egoistă și pragmatică față de care evoluția creativă nu se rezumă decât la valori mercantile. Cred că fiecare poate trage singur concluziile.
Rep.: Cărui fapt crezi că i se „datorează" această stare de lucruri?
N.R.: Cred că noi oamenii ne iubim tot mai puțin. Cred că este suficient să privim oamenii de lângă noi și să ne dăm seama că pe chipul lor rar citim altceva decât grija zilei de mâine. Suntem copleșiți de prea multe griji și uităm să facem loc iubirii. Iubirea față de oameni. Un filosof indian Osho dă o pildă referitoare la grija zilei de mâine. Pilda lui Osho face referire la iubirea dintre un copac și un copil. Copacul oferea copilului adăpost, poame și flori. Trăind între oameni pe măsură ce creștea copilul cerea tot mai multe copacului până când i-a cerut și trunchiul. Copacul i l-a oferit. „Ego-ul acționează întotdeauna motivat. Ego-ul va veni doar dacă are vreun scop de atins. Iubirea este neinteresată", spune Osho. Oamenii au devenit mult prea egoiști. Egoismul exclude iubirea.
Rep.: Iubirea nu poate exista fără speranță. La ce speri în teatrul - forum Nelu Roman?
N.R.: Cred că va veni o vreme când în școlile din România o astfel de practică de teatru –forum își va avea locul ei, așa cum în alte țări se întâmplă deja. Ne-am obișnuit însă să tratăm în special în școli teatrul ca pe o „scălâmbăială" și nicidecum ca pe o opțiune menită să aducă doar beneficii educaționale. Să nu uităm că teatrul - forum de pildă înseamnă mai mult decât teatrul. Înseamnă interactivitate. Și aici ne-am obișnuit că dacă un actor adresează publicului o întrebare retorică în timpul reprezentației e catalogat „teatru interactiv". Teatrul – forum, este compus din interactivitate, încurajează dezbaterea, scenariul fiind recreat de către public. Ce poate fi mai interactiv?
Sursa: Dan Todea / www.punctul.ro
