Pretextul medieval31 Iulie 2008
“Evul mediu n-a fost unul chiar așa de întunecat cum credem mulți dintre noi”, spunea pe scena din Piața Cetății un membru al unei formații de muzică veche vrăjit de bogăția culturală din acea perioadă istorică. Iar eu n-am putut decât să-i dau dreptate. Într-adevăr, a fost o perioadă chiar foarte luminată, dar lumina asta provenea mai mult de la focul incendiilor și luciul săbiilor.
Nu e musai să existe un festival medieval ca să realizezi că lumea nu s-a schimbat foarte mult de atunci și până acum dacă chiar ești interesat de acest aspect. Dar sunt bune și festivalurile astea la ceva. Am observat că sub diverse pretexte oamenilor le place să se strângă laolaltă într-un loc, cu cât mai mulți cu atât mai bine, pentru a face diverse chestii împreună. Unii îi spun spirit de turmă. Eu îi spun natură umană împotriva căreia nu prea ai ce să faci dacă vrei să rămâi în limitele respectării drepturilor și libertăților. Un astfel de pretext este însăși Cetatea Sighișoara, dar mai ales festivalul medieval de aici. Deja începuturile acestui festival s-au pierdut în negura timpului, iar în fiecare ultim week-end al lunii iulie Cetatea Sighișoarei a devenit loc de pelerinaj nu numai pentru “iubitorii de artă și cultură medievală”, ci pentru mulți alți turiști, atrași aici de un instinct asemănător probabil celui care mână turmele de antilope prin savanele Africii. Musai să ajungă aici fără să știe exact de ce. Nu neapărat să asculte muzică mai mult sau mai puțin veche sau să caște gura la piese de teatru mai mult sau mai puțin medievale, ci să fie aici, să se plimbe printre ceilalți, să-și vadă de shopping în imensul mall medieval în care se găsesc de toate, să se îmbrace cum îi taie capul fără ca ceilalți să se uite ciudat la ei, să facă în general chestii pe care în restul anului nu le-ar face. Chiar dacă unii pleacă de aici fericiți iar alții dezamăgiți, cu toții, și în mare parte aceeași, vor veni și anul următor și așa mai departe. Astfel că indiferent dacă acest festival medieval va mai avea loc sau nu, dacă va aduce sau nu ceva nou, oamenii din toate colțurile țării și ale lumii vor umple Cetatea an de an, în fiecare ultim week-end al lunii iulie. Chiar dacă nu va fi nici o manifestare culturală, după unii, sau circ, după alții, oamenii care vor umple Cetatea vor improviza. Dacă nu le dă nimeni “pâine și circ” oamenii au știut întodeauna să se servească singuri.
Nu știu dacă ediția din acest an a fost sau nu un succes sau din ce puncte de vedere a fost sau nu un succes. Nu cred că se mai poate vorbi de “succesuri” în aceste condiții. Acest festivalul, ne place sau nu, există și nu prea mai avem ce face în această privință. Oricât s-ar chinui organizatorii să-i dea o tentă mai “profesionistă” sau mai nu știu cum, n-o să le iasă de nici o culoare pentru că există o imensă variabilă: factorul uman, în fața căruia, deși nimeni n-o recunoaște, deja am capitulat și căruia timp de 3 zile pe an trebuie să-i predăm Cetatea. Am văzut la această ediție a festivalului, mai mult ca la cele anterioare că nimic nu va opri afluxul de oameni către Sighișoara în această perioadă: nici codul galben, portocaliu sau roșu; nici străzile desfundate ale Cetății, nici lipsa recitalurilor “nemedievale” din Orașul de Jos. În ciuda tuturor acestor neajunsuri lumea a părut că s-a simțit bine, mergând pe ideea că n-a fost vina organizatorilor că a plouat, dar nici a participanților că Cetatea arată cum arată, dar că totuși acest aspect n-a făcut decât să întărească senzația de ev mediu la început de secol XXI. E de condamnat faptul că cei care au venit la Sighișoara acum au refuzat să vadă toate chestiile negative? Poate. Dar când vii într-un loc unde vrei să te distrezi într-un fel sau altul (că de relaxat nu putea fi vorba), nu prea bagi de seamă toate astea pentru că altfel ai venit degeaba.
Sursa: Adrian Dita / Jurnalul Sighisorean
| |
