Am impresia că s-a trecut mult prea ușor peste absenteismul fără precedent al electoratului român la alegerile din 30 noiembrie. Deja în 1 decembrie, după ce s-au văzut cu sacii în căruță, liderii partidelor s-au și năpustit la negocieri, făcându-și curte unii altora, sau amenințându-se mai voalat, deocamdată, după caz, părând că deja au uitat de cei care (n-)au fost duminică la vot. Doar unii dintre ei, mai mult cei cărora nu li s-a prelungit concediul în Parlament cu încă 4 ani, au avut tupeul să bată obrazul electoratului că nu s-a prezentat la vot în număr mai mare. În schimb n-am auzit pe niciunul măcar să-și asume responsabilitatea pentru acest absenteism, deși vina le aparține în primul rând lor. Să zică „Da, dom’le! Așa e. În toți acești 19 ani am făcut numai tâmpenii. A venit vremea să îndreptăm lucrurile!” Măcar la nivel declarativ, că oricum nu-i mai crede nimeni, nici măcar cei care i-au votat. Ori acest lucru mă face să cred că de fapt totul a fost premeditat, că voiau să se ajungă la asta pentru că altfel riscau să piardă puterea și privilegiile.
Dacă, așa cum spunea Nicolae Cerveni, dreptul de vot ar fi trebuit să-l aibă doar elitele, ăștia de-acum au făcut exact pe dos. Prin politica dusă de ei în cei 19 ani s-au descotorosit de cei care pot/puteau schimba în bine câte ceva în societate, precum și de cei care i-ar fi putut vota, păstrând în schimb o masă de manevră, nu foarte mare, dar cu suficientă forță în condițiile absenteismului, care se lasă ușor mituită menținându-i la putere pe cei care sunt dispuși să-i mituiască. Iar în timpul ultimelor două campanii electorale s-a văzut că sunt destui dispuși să mituiască partea mai... needucată a electoratului pentru a-și menține/asigura puterea. Este singurul mod viabil pentru ei de a face campanie electorală în condițiile în care restul electoratului a renunțat să mai creadă în vorbe goale. Deci, cum ar veni, o dată la 4 ani cei care obișnuiau să ia mită, ajung ei înșiși să mituiască pentru a-și păstra „dreptul” de a lua mită mai departe...
Se spune că în zona Sighișoara campania electorală a fost una destul de „curată”, fără lovituri sub centură și împroșcări cu rahat, cum s-a întâmplat în campania pentru locale. Fals. Chiar dacă în mod public nu au apărut atacuri sau dispute aprige între candidați, în culise s-au făcut tot felul de manevre, mânării, manipulări ale electoratului sărac și cu duhul și material, au avut loc trădări astfel încât chiar unul dintre candidați ar fi exclamat stupefiat: „N-am crezut că poate fi atâta parșivenie la Sighișoara!” La fel ca și în alte multe părți ale țării, și în zona Sighișoarei mase suficient de mari de alegători au fost ademeniți cu pomeni electorale pentru a vota un candidat sau altul. Chiar dacă, în ciuda pomenilor, unii n-au obținut mandatul mult-visat, s-au investit niște bani în această campanie, investiție care trebuie „amortizată”, astfel că, într-un fel sau altul, vom plăti cu vârf și îndesat fiecare mic, fiecare bere, fiecare kilogram de zahăr, de făină, de ulei sau de carne primite cadou de amărâți, fiecare pix, brichetă, calendar, afiș etc., toți deopotrivă, atât cei care au votat cât și cei care n-au votat. Poate mai puțin amărâții care le-au primit cadou pentru că lor oricum n-au ce să le ia...
Aș vrea să cred că noul Parlament și noul Guvern se va descurca mai bine decât cele anterioare. Dar am serioase îndoileli având în vedere că în multe cazuri la împărțirea mandatelor după legea uninominalului matematica a bătut logica, demonstrând faptul că e o lege după chipul și asemănarea celor care au promovat-o, au adoptat-o și au profitat de ea... La fel ca de altfel multe alte legi votate de parlamentele post-decembriste.
Adrian Diță
