De fiecare dată când merg în alte părți cu trenul, mai ales în zilele de iarnă lipsite de zăpadă, mă cuprinde o așa stare, aproape depresivă, când văd prin geamul murdar al compartimentului peisajele patriei. Ne lăudăm că avem o țară super-frumoasă, cu peisaje rare, cu munți frumoși, dealuri rotunde, câmpii mănoase, oameni ospitalieri și cumsecade și alte minuni care ne fac țara atrăgătoare în ochii turiștilor. N-am umblat eu foarte mult prin țară ca să mă conving de acest lucru. Dar e suficient să colinzi oleacă împrejurimile Sighișoarei ca să-ți dai seama că lauda asta e mai mult decât exagerată. Câți dintre noi mai băgăm de seamă gunoaiele de la tot pasul care sluțesc peisajele alea rare? Sau, dacă le băgăm în seamă, la câți dintre noi ne mai stârnesc repulsia? Pe câți dintre noi ne mai deranjează, măcar din punct de vedere vizual, starea de decreptitudine în care se află satele și orașele noastre? Cât de cumsecade pot fi oamenii care aruncă la întâmplare gunoaiele?
Un sondaj de opinie făcut de către un mare tour-operator din Germania printre clienții lui relevă faptul că ceea ce i-a deranjat cel mai mult pe turiștii care ne-au vizitat țara este mizeria de la tot pasul care sufocă câmpul vizual. Asta pe lângă multe alte aspecte negative care caracterizează și influențează turismul românesc. Urmarea a fost că acel tour-operator și-a scos din ofertă destinațiile pentru România nemaifiind atractive pentru turiști întrucât cei care deja au fost aici s-au simțit înșelați de pliantele și cataloagele frumos colorate despre țara noastră în care nu apăreau munții de gunoaie și nici mitocănia multora dintre conaționalii noștri.
Mergeți cu trenul numai de la Sighișoara la Brașov. Priviți puțin pe geam cu ochii unui om venit dintr-o altă țară. Pun pariu că veți încerca același sentiment de dezgust la vederea grămezilor de gunoie de prin păduricile ce mărginesc calea ferată, a caselor dărăpănate de prin unele sate, a gărilor părăsite și năpădite de vegetație. Un studiu efectuat de niște sociologi și psihologi demonstrează că felul cum arată o localitate influențează starea de sănătate mintală a celor care o populează... Întrebarea care-ți vine atunci în minte e: ce fel de oameni populează aceste locuri? Dacă n-au respect față de natură și față de ei înșiși, pot avea respect față de cei ce-i vizitează?
„Pericol de inundații (și) datorită gunoaielor!”, „La iarbă verde cu 20 tone de gunoaie”, „Revoltător! Munți de gunoaie plutesc pe Mureș”, „Localități inundate de gunoaie”, „Delta Dunării, sufocată de gunoaie”... Iată numai câteva titluri din presă despre invazia gunoaielor. Însă toate astea se pare că nu au nici un efect pentru că invazia continuă pe fondul lipsei de bun simț și a comodității multora dintre conaționalii noștri, de la oameni de rând până la autorități. Doar ONG-urile mai încearcă să miște câte ceva, să mai strângă din resturile nesimțirii generale. Dar mare lucru nu pot face nici ele lipsite fiind de sprijinul instituțiilor care ar trebui să se implice pentru rezolvarea acestei probleme, începând de la educație și până la adoptarea unor măsuri punitive drastice. Pentru că se pare că, în lipsa bunului simț, singurul lucru prin care îl mai poți obliga pe om să-și schimbe atitudinea este să-l arzi la buzunare.
Adrian Diță
