Orizonturi inselatoare

„Crăciun. Transcendentul se pierde în dosul unui orizont de mezeluri.” Acesta este un aforism enunțat de Valeriu Butulescu, dramaturg, poet, prozator și jurnalist de prin Valea Jiului. Un aforism care conține un adevăr pe cât de simplu, pe atât de cinic. Este ceea ce a ajuns sărbătoarea Crăciunului în zilele noastre. Dar acum Crăciunul a trecut deja. Am depășit cu bine și „orizontul de mezeluri”. Mai larg sau mai îngust, după puterile (financiare) ale fiecăruia. Însă în spatele acestui „orizont de mezeluri” n-am găsit „transcendentul”, așa cum probabil ar fi trebuit, ci am dat peste un alt „orizont de mezeluri”, cel al (pe)trecerii între anul învechit și cel nou. Un „orizont” din spatele căruia nu vedeam nimic altceva și care avea probabil menirea să ascundă ceea ce ne așteaptă în 2009. Am depășit și acest al doilea „orizont de mezeluri” însă nici acum nu vedem mare lucru. Nici măcar vreun orizont, pentru că acesta este ascuns în negura necunoscutului. Adică nu prea știm la ce să ne așteptăm și, mai mult, până să dăm de ceva în calea noastră, nu facem decât să orbecăim. Sau poate că nu ne-am trezit încă bine din amorțeala și/sau beția „sărbătorilor”, suntem încă mahmuri și avem ochii cârpiți de somnul rațiunii ghiftuit cu bucate multe și grase...
Previziunile sunt sumbre. Însă, ca să dau totuși dovadă de un optimism moderat, așa cum se cuvine la început de an,  poate că aceste previziuni sumbre au doar rolul să mai atenueze șocul trezirii la realitate după mahmureala „post-revelionară”, să ne facă să ne așteptăm la o situație mult mai nasoală decât este în realitate. Ar fi bine să fie așa... La urma urmelor o să avem un întreg an la dispoziție pentru a vedea dacă este așa sau nu...
Ca deobicei urările pe care și le transmit oamenii unii altora cu ocazia încheierii unui an și a începutului unuia nou sunt pentru ca fiecare să aibă un nou an mai bun decât cel care tocmai a trecut. În actualele condiții o urare și o dorință rezonabilă ar fi ceva de genul: să n-aveți un an mai prost decât 2008. Ceea ce vă doresc și dumneavoastră. Dacă totuși nu se poate, atunci măcar să fie un an mai scurt, în sensul că să treacă mai repede... Criză ușoară!

Adrian Diță