Viitorul (fu)turistic al Romaniei...

Zilele trecute privind la televizor la circul politic Made in Romania, mi-am adus aminte de un banc despre 2 viermi, tată și fiu, care locuiau într-o grămadă de bălegar. Într-o bună zi cei doi au ieșit la plimbare în afara bălegarului. Viermele-fiu nu mai ieșise până atunci din rahat și se tot minuna de ceea ce vedea în jurul lui: cerul, pădurea, aerul curat etc., apoi și-a întrebat tatăl: „Dacă afară e așa de frumos, de ce dracu’ mai stăm în rahatul ăla împuțit?!” „Din patriotism”, îi răspunde tatăl sictirit. Tot din patriotism ar trebui să-și petreacă românii concediul în România și să renunțe la „obiceiul” concediilor în străinătate, pentru că așa ne-a rugat doamna Udrea, noul ministru al Turismului. Ceea ce nu știe doamna ministru este că marea majoritate a românilor dau dovadă nu doar de patriotism național, ci și de un foarte pregnant patriotism local. În sensul că își petrec concediul chiar în localitățile în care domiciliază pentru că nu-și permit să stea degeaba prin alte localități, impropriu denumite stațiuni turistice... Să-i mai spunem doamnei ministru că marea majoritate a românilor care pleacă în străinătate nu merg în concediu, ci la muncă? Sau că, făcând abstracție de categoriile de români mai sus amintite la care în mod sigur doamna Udrea nu s-a referit, doar 20% din numărul de turiști români și-au petrecut concediul în străinătăte în 2008, restul de 80% înghesuindu-se ca disperații pe șoselele patriei ca să ajungă în stațiunile dărăpănate și super-scumpe de pe Litoral sau Valea Prahovei? Și la urma-urmei de ce mi-aș face concediul în România? Pentru a plăti o grămadă de bani pe servicii de foarte proastă calitate? Pentru a mă pilmba printre ruinele fantomatice ale vechilor stațiuni balneoclimaterice căzute acum în paragină? Pentru a admira peisajele patriei învăluite în fumul grătarelor populare și sluțite de gunoaiele lăsate în urmă de nesimțirea generală? Pentru a vizita monumente istorice părăginite dar cârpite cu geamuri termopan, socluri de faianță și gresie și spoite în culori țipătoare? Pentru a fi agasat de cerșetori, agresat de tâlhari și fugărit de câinii vagabonzi? Pentru a fi schilodit în drum spre concediu de tot soiul de imbecili nesimțiți cu volan în mână dar fără creier în cap? Nu, mulțumesc...
Și, aruncând oleacă privirea în propria ogradă, adică în Sighișoara, care se vrea a fi un oraș turistic, de ce ar veni turiștii aici? Pentru că, deși în perioada interbelică Sighișoara a avut statutul de stațiune climaterică, acum nu mai există nimic care să atragă turiștii în afară de turnurile Cetății și zidurile lipsite viață ale caselor de meșteșugari sau comercianți, pe lângă care puținii localnici ai Cetății rătăcesc printre grupurile de turiști încercând să le ofere cazare celor care nu-și permit sau n-au mai găsit locuri în pensiuni și hoteluri. Sunt puține inițiative de a reînvia unele meșteșuguri, zis tradiționale, în Cetate, de folosire a turnurilor ce zac în paragină pentru aceste meșteșuguri, dar acestea nu se bucură de prea multă susținere din partea celor care zic că vor să atragă cât mai mulți turiști la Sighișoara înspre bunăstarea lor și, eventual, a locuitorilor orașului. Sighișoara nu oferă aproape nimic specific locului în domeniul culinar, să zicem, ceva care să facă cunoscut orașul și în această privință. Nici în ce privește calitatea serviciilor turistice nu stăm mai bine. Aceste lucruri, și nu neapărat faptul că după 2 ani străzile Cetății sunt încă nepavate, au dus la scăderea numărului de turiști în anul 2008 față de 2007.  Prin urmare, înainte ca doamna ministru să facă apel la români ca să-și petreacă concediul în țară din patriotism, ar trebui ca mai întâi să-i pună la treabă pe cei de care depinde asigurarea de condiții minime, de bun simț, pentru practicarea de activități turistice, astfel încât să viziteze România și turiștii străini „normali”, nu doar cei dornici de „aventură mioritică”. Pentru că de asta presupun că a fost numită în acea funcție, nu pentru a da sfaturi turiștilor români. Sigur că acest lucru nu depinde numai de dânsa, ci de cam toate celelalte instituții ale statului, precum și de cei ce lucrează în turism...
Și pentru că un ministru al Turismului care se respectă trebuie să se distingă prin ceva spectaculos, doamna Udrea propune ca în super-poluatul și extra-înghesuitul București să fie deschise stațiuni balneo-climaterice pentru că Capitala (cacofonie intenționată) stă pe un zăcământ imens de apă termală. O idee la fel de creață precum Dracula-Park-ul sighișorean a lui Agathon, cu șanse de realizare la fel de mari. Ceea ce iar se uită în acest context este faptul că în țară sunt o grămadă de stațiuni balneoclimaterice ce au funcționat de pe vremea romanilor, dar care acum, în vremea românilor au fost nimicite de ignoranța și incompetența administratorilor lor. N-ar fi mai util că, înainte de crearea de stațiuni balneoclimaterice în București, să fie redate circuitului turistic stațiuni care deja există dar care trebuie doar reabiliate?

Adrian Diță