N-ați avut o senzație de deja-vu când ați vizionat filmul Matrix? Nici eu... În schimb senzația de deja-vu o am acum, de când am aflat de legea asta de stocare a datelor referitoare la convorbirile telefonice. Iată că, fără să ne dăm seama, încet-încet în acel `Matrix`. Pe lângă faptul că, prin intermediul televiziunii, a divertismentului electronic (internet, jocuri etc.) și a altor forme de anestezie socială și intelectuală (promovarea non-valorii și individualismului), suntem conectați la o realitate falsă, acum, prin această lege, cică menită să ne ferească de amenințări teroriste și infracțiuni majore, am ajuns prizonierii sistemului rezultat în urma acestei intoxicări a spiritului. O formă mai gravă de letargie decât `somnul rațiunii` care crează monștri, pentru că din somn te mai poți trezi, pe când `tratamentul` pentru o dezintoxicare este dificil sau imposibil de administrat fără acordul `pacientului` și nici nu dă rezultate. `Să oferim omului ceea ce-și dorește!` este deviza promotorilor societății de consum. `Iar dacă omul nu-și dorește nimic, îl facem noi să-și dorească...` Ăsta ar fi corolarul devizei. În schimb omul trebuie să renunțe la spirit. Nici măcar să și-l vândă, ci să-l arunce, să scape de el, pentru că nimeni n-are nevoie de spirit. Iar omul pare foarte dispus să facă acest lucru, și chiar o face, pentru că a ajuns să creadă că `spiritul` ăsta nu e decât o bătaie de cap în plus... Ce se obține în schimb? O masă inertă, drogată, ușor de manipulat și gata de orice sacrificiu pentru a-și prezerva `stilul de viață` dacă cineva îi spune că acesta este amenințat. Ceea ce n-au reușit regimurile autoritare sau dictatoriale, crearea `omului nou`, o să reușească societatea de consum. Promotorii lor și-au dat seama, după sute de ani de încercări, că nu e bine să constrângă omul să (nu) facă ceva, ci să-l determine prin metode foarte subtile să devină sclavul sistemului și să ceară omul, cu gura lui, pe cineva care să gândească și să acționeze în locul lui și, mai ales, în numele lui.
Încă nu s-a ajuns până acolo, dar mult nu mai e iar de-acum calea e mult mai liberă. Legea de stocare a datelor se potrivește de minune acestui popor din care 73% consideră `că ar fi bine ca țara să aibă un conducător puternic care nu își bate capul cu Parlamentul și cu alegerile`, potrivit unui sondaj efectuat de un institut european. Întrebarea firească ar fi atunci: de ce dracu’ l-am mai împușcat pe Ceaușescu? Simplu! Nu poporul l-a vrut pe Ceaușescu mort. Ceaușescu a fost o `victimă colaterală` a evoluțiilor globale. Nu mai corespundea... Am mai arătat cu o anumită ocazie că singurul lucru care scoate gloata în stradă este foamea. Dacă marea majoritate a oamenilor care formează poporul are ce băga sub nas, îl cam doare la bască cine-l conduce și cine și cum îl fură. Marile răscoale și revoluții din istorie au drept cauză comună foamea gloatei. La fel s-a întâmplat și în ‘89. Dacă bătrânu’ Ceaușescu nu punea poporul la regim, dacă-i dădea mai mult parizer, mai mult program la televizor și, eventual și niște manele, poate mai trăia și acum (chiar dacă nu ca șef de stat, că nu permitea evoluția noii ordini mondiale), cu o pensie frumușică de la buget, cu gardă de la SPP, și putea să-și revendice și palatele și vilele risipite prin țară. Însă s-a întâmplat ca poporul înfometat să iasă în stradă și, când ai o gloată imensă și înfuriată că s-a folosit forța împotriva ei, ca să o `calmezi` trebuie să-i dai un țap ispășitor după principiul `Noi capul lui Moțoc vrem!` Nu are importanță dacă scopul răscoalei este sau nu atins atâta timp cât setea de sânge a gloatei este satisfăcută și cei considerați vinovați plătesc. Cei ce n-au fost mulțumiți de acest `rezultat` al revoltei din ’89 au încercat să-l corecteze inițiând protestele din Piața Universității din 1990 înăbușite, nu de forțele `legale` de ordine, ci de gloate de mineri care au fost convinse că `huliganii` ce protestează în Piața Universității sunt dușmani ai poporului și ai țării. De atunci singurele mari manifestații de stradă au fost cele sindicale prin care se cereau guvernelor măriri de salarii și alte revendicări. N-am auzit de proteste masive de stradă care să denunțe corupția generalizată crescută ca o tumoare datorită sistemului legislativ haotic și ineficient întreținut cu bună știință de cei care ne conduc de 20 de ani încoace. Și nici nu cred că o să aibă loc astfel de manifestări în România chiar dacă populația o să ajungă vreodată să facă legătura între corupție și greutățile din economie. Deși toată lumea suferă de pe urma corupției, oamenii nu acționează unitar împotriva ei, ci fiecare pentru el (individualism) dintre cei care pot s-o facă (puțini). Restul tac și înghit.
Revenind la legea cu stocarea datelor referitoare la convorbirile telefonice care să ne apere de terorsim și infracțiuni majore, tot ce s-a obținut a fost o legalizare a ceea ce deja se întâmpla. În rest, basmul cu apărarea împotriva terorismului și a infracțiunilor majore, este suficient să ne readucem aminte de celebrul caz Hayssam, teroristul, sau ce-o fi fost el, care, deși cercetat penal, a plecat din țară nestingherit și dă cu flit autorităților, dacă pot fi numite așa. Sau nenumărații infractori care, deși au convorbirile ascultate, își fac de cap nestingheriți prin țara asta atâta timp cât își plătesc dretul de a-și face de cap...
Adrian Diță
