Observ în ultimele luni în România o tot mai pronunțată radicalizare a discursului, atât al celui jurnalistic, cât și, pe ici pe colo, al celui politic, referitor la problema romilor. Mai ales după fel de fel de incidente provocate de cetățenii români de etnie romă prin Europa, dar și în țară, relatările presei despre acestea n-au mai ținut cont de „corectitudinea politică” (politically corectness), romii au (re)devenit țigani, iar marea majoritate a articolelor referitoare la actele anti-sociale specificau, atunci când era cazul, faptul că autorii acestora sunt romi sau țigani, tocmai pentru a se face o delimitare de români. Mai mult, am auzit că s-a propus ca romii să fie denumiți „indiromi”, pentru a se elimina pentru totdeauna confuzia cu românii.
Toate acestea, și multe altele, denotă faptul că românii și-au cam pierdut răbdarea după ce, una după alta, politicile de integrare a romilor în societate au dat greș. Multe dintre ONG-urile care aveau proiecte în acest sens au cheltuit o groază de bani fără a avea rezultate concrete, declarându-se învinse de „modul de viață” și „cultura socială” a etniei. Puținele succese înregistrate nu rezolvă problema de ansamblu și nici nu demonstrează că aceasta poate fi rezolvată foarte curând. Nici autoritățile n-au avut mai mult succes, ci din contră... Astfel,mare parte dintre cetățenii de etnie romă continuă să rămână la statutul de asistați sociali, fiind folosiți astfel ca o masă de manevră electorală, cu probleme sociale grave care nu fac decât să prolifereze infracționalitatea. De fapt, probabil că acest lucru îi nemulțumește cel mai mult pe români, mai ales pe cei ce locuiesc în imediata vecinătate a comunităților de romi: insecuritatea personală și a bunurilor pentru care au muncit ani de zile, coroborată cu așa-numita „discriminare pozitivă” a romilor prin care aceștia au mai ușor acces la programe de asistență socială. Problema cea mai gravă în atari condiții este că, în fața incapacității autorităților de a „gestiona” corect situația, oamenii tind să-și facă singuri dreptate după „modelele” intens mediatizate la vremea respectivă: Bolintin, Hădăreni sau Apața. Iar „soluțiile” găsite de autorități în aceste cazuri n-au făcut decât să sporească nemulțumirea oamenilor și aversiunea lor față de romi. De aceea și situația creată pe strada Viilor din Sighișoara de adoptarea hotărârii Consiliului local ce prevede construirea de locuințe sociale pentru romi în zonă, ar trebui tratată cu cea mai mare atenție de către autorități pentru a nu se ajunge la evenimente similare celor din localitățile enumerate mai sus.
Să afirmi că există un conflict interetnic între români și romi este deocamdată prematur din fericire. Dar ignorarea pericolului izbucnirii unui astfel de conflict ar fi o greșeală fatală. Mai ales în condițiile crizei economice: se știe că o criză economică aduce cu sine și una socială iar istoria ne învață că acestea sunt cel mai „fertil” teren pentru manifestările de tip extremist.
Sursa: Jurnalul Sighisoara Reporter (Adrian Diță)
