Există în rândul sfertodocților sau a celor pentru care cultura are un sens doar declamativ sau electoral, o teamă intrinsecă față de arta de orice fel. Mai ales când este vorba de arte plastice. Și când spun arte plastice nu fac referire la kitsch-urile cu pretenții de tablouri care se vând la kilogram turiștilor asudați și plini de noroi ce bântuie cetatea, cu pretenția de “artă locală”. Dar când într-un loc unde acum câțiva zeci de ani era plin de butoaie imense în care fermenta vinul, începe să “fermenteze” ceea ce îndeobște numim artă adevărată., parecă mai apar raze de speranță.. Când într-un subsol, e drept, extrem de original, expun împreună nu niște nume, ci artiști plastici precum Ion Sălișteanu, Ștefan Pelmuș, Marcel Lupșe, Miron Duca (dar și alții la fel de consacrați), ei bine, asta chiar că te pune pe gânduri.
În alte părți, un asemenea festin de culori, forme, texturi, tușe, ar fi adunat ciopor de oameni. La Sighișoara au fost. Destui ca să te bucuri… Dar printre cei participanți la vernisaj, au lipsit exact cei care se bat mereu cu cărămida în pietpt că fac și dreg pentru cultura acestui oraș…
O inițiativă mai veche a unui grup de artiști, dar și eforturile judecătorului Nicu Ionaș dau roade. Tabere de creație ajunse la a patra ediție!!! Sincer, am rămas plăcut suprins să constat că oameni din Sighișoara au și alte preocupări. Locul, cu siguranță trebuie ținut minte. Exact în centru, clădirea fostei autoserviri care încet dar sigur se transformă întru-n spațiu care (ne) promite. Care, pe lângă un hotel select și restaurant pe măsură rezervă un spațiu generos artelor vizuale.Care iată, demarează printr-un act cultural!
Este o investiție domnilor. Astfel de investiții ridică fața orașului nostru din gropile pe care subtil le-a remarcat în cuvântul său, Ștefan Pelmuș. Cea mai sigură investiție este aceea în cultura adevărată. Costă puțin, iar roadele sunt imense.
Nu am în niciun fel intenția să analizez aici calitatea lucrărilor. Nu este nici cazul, pentru că evenimentul este un CADOU făcut Sighișoarei. Eu sper ca astfel de gesturi doar aparent minore să se repete. Cât mai des, și cât mai variat cu putiință. Sighișorenii au nevoie să revină în normalitate, iar arta în sine, ca exprimare a spiritualității, face ca această lume să nu derapeze în facil și derizoriu…. Nu putem decât să mulțumim.
Sursa: aleXandru gota
