Au trecut mulți ani de când, Ileana Iliescu a părăsit Sighișoara alături de familia ei. Atunci încă nu bănuia că avea să devină decenii la rând prim balerină a celor mai prestigioase opere din lume. S-a scris despre ea că este: „o femeie frumoasă, cu o ținută princiară și o distincție aparte”, n-am găsit cuvinte mai potrivite să o descriu pe doamna care a făcut un nume bun țării noastre prin arta baletului. Zilele trecute s-a reîntors la Sighișoara, probabil cu emoția unei fiice care vine să redescopere amintirile lăsate în urmă, în anii atât de timpurii ai copilăriei, avea doar 3 ani. La sugestia domnului Alexandru Gavrilovici, inițiatorul și mentorul Academiei Muzicale de la Sighișoara, Ioan Dorin Dăneșan i-a adresat doamnei Ileana Iliescu invitația de a veni aici, iar in urma discuțiilor au apărut și proiecte de viitor. Așa li se întâmplă oamenilor cu inimă mare, știu să sfințească locul prin viața lor.
Rep.: Ce amintiri vă leagă de Sighișoara?
I.I.: „Draga mea, amintiri ce să mă lege amintiri, abia de acum încolo o să mă apropii de Sighișoara, o să am amintiri...nu prea am ce să spun la 3 ani, abia deschisesem ochii pe lumea asta. Azi citind istoria acestui oraș sunt foarte orgolioasă că m-am născut aici, întradevăr am umblat mult în viața mea dar sunt mândră de ceea ce am descoperit. Sunt locuri mai puțin importante care sunt puse în valoare. Aici cu niște splendori ca astea! Eu am dansat câțiva ani în urmă la Roma, la Arena Verona în Aida. Cineva se lamenta: Ce fel de cabine sunt astea!? Întradevăr nu erau cabine, erau pietre de râu și ceva improvizații. Pentru mine era însă impresionant să calc pe unde călcaseră gladiatori, o istorie a romanilor! Istoria unei asemenea arene era extraordinară! Mă întorc la aceleași sentiemente. Când văd lucurile construite cu secole în urma mea și ce frumos sau refăcut aici la Sighișoara. Azi vreau să urc în Turnul cu Ceas, așa mai încet cu picioarele astea obosite.
Rep.: Ați reușit să vă găsiți casa părintească?
I.I.: Nu, astăzi vreau să ajung.V-am spus că trebuie să o căutăm în primul rând.Tatăl meu era șeful regionalei CFR. Era inspecția regionalei CFR, lângă ea era casa. Domnul primar a amintit aseară un loc undeva prin spatele gării, m-ar tenta grozav să pun fotografia casei unde m-am născut în Cartea de Onoare a Primăriei. Tatăl meu făcea tot felul de inspecții pe linia ferată. La un moment dat a venit acasă cu un pui de căprioară, avea piciorul fracturat căreia îi puseseră o atelă. Aveam o grădină în fața casei, eu mică, hrăneam puiul iar un reporter a imortalizat această scenă. A fost o scenă foarte drăguță: eu la 3 ani hrăneam cu biberonul puiul de căprioară: puiul de om, cu puiul de căprioară, aș fi vrut să găsesc aceea fotografie. Însă în rest nu prea am avut amintiri... Dar am citit astăzi și de familia Cocea, avea o familie aici, îi cunoștea și mama. Aici mama juca tenis cu Maurer, câtă lume bună a fost aici însă au emigrat spre București!
Rep.: Ce impresie aveți despre Festivalul de Muzică Academică?
I.I.: Ce bine se mariază acest stil de muzică cu orașul vostru! Este într-un cadru perfect plasat. Eu nu am participat la Festivalul Medieval dar am văzut imagini la televizor și cred că vine foarte multă lume aici din afară!
Rep.: Veți mai reveni la Sighișoara?
I.I.: Vai de mine, cum să nu! Dar nu mai vin singură, de acum îmi aduc fanii care mă admiră pe scenă. Foarte interesant este că tatăl meu și cu frații lui se numeau Wagner, deoarece regele Carol aducea mulți nemți în perioada aceea în România. Unul dintre aceștia era bunicul meu. Toți frații au rămas cu numele de Wagner însă tatăl meu și schimbat numele de Wagner după 44, datorită contextului istoric. El se numea Ilie și a mai au a mai adăugat un „escu” la coadă!... Ca artistă a căzut bine că am avut nume românesc, mai ales în contextul istoric. Tata jumăte neamț, jumate grec, mama moldoveancă. Aici la Sighișoara m-au căutat în acte însă actele mele de naștere nu le-am găsit. Probabil au fost refăcute arhivele deoarece eu primisem un duplicat cu numele de Iliescu dar cel cu Wagner nu l-am mai găsit. Eu m-am născut Ileana Wagner. Am citit că este o casă Wagner și cineva mi-a spus să îmi caut arborele genealogic, cine știe, mi-a spus: Poate ești vreo rudă a compozitorului! Eeeeeee, n-ar fi rău! i-am spus.
Rep.: Există ideea lansării bunei Stagiuni de balet în 2010 ?
I.I.: Da, vorbeam cu dl Alexandru Gavrilovici, vorbea despre Festivalul de Muzică, organizat de 16 ani deja. Eu m-am gândit că am putea face și o stagiune de balet cu un număr de tineri doritori și profesori doritori de la Operă, poate și din străinătate. Eu am fost maestru coregraf la multe stage-uri în străinătate, deci s-ar putea face! Azi trebuie să căutăm un spațiu, să văd niște locații, am putea face și pe o scenă obișnuită, nu neapărat într-o sală adecvată, nu cred că sunt aici. Se pot atașa bare mobile pentru antrenament pe o scenă obișnuită. S-ar termina cu un spectacol. Cred că ar fi frumos pentru toți cei care vor participa la stage-ul de dans dar și pentru publicul care ar vedea ceva nou!
Rep.: Ce ne puteți spune despre baletul românesc în comparație cu altele din lume?
I.I.: Dragă, baletul românesc, noi avem tot Școală Rusă cum au 90% din companiile din lume, pe care desigur toți au împrumutat-o, mă refer la Baletul Clasic. Marile școli de dans clasic merg pe aceiași lungime de undă. Acum desigur sunt și teatre în lume care abordează stilurile moderne, au școli speciale. Publicul nu e încă obișnuit, cel puțin bucureșteanul. La noi a încercat să se introducă ceva, mai timid, însă dacă ar fi bine făcut ar fi agreat și noul stil. Încă sunt la începuturi. Dar Compania Noastră..., citeam cronicile adunate pentru carte, care sunt de 30-40 de ani, atunci când participam cu toată compania, cu Lacul Lebedelor, cel mai mult, aveam cele mai frumoase companii, deci nu soliști singuri, abia mai târziu au început să se deplasezeze așa. Nu știu câte ziare au scris: „unul dintre cele mai bune din lume”! Acum desigur, Școala Academică a făcut progrese enorme în lume! Mă uit și la Baletul American, au făcut progrese dar atunci în timpul acela, 30-40 de ani în urmă, „Lacul Nostru” era cu succese nemaipomenite în lume!
Doamna Ileana Iliescu s-a născut la Sighișoara în anul 1937 și își dorește foarte mult să se reîntoarcă la rădăcini, pentru a-și regăsi locurile copilăriei, unde de fapt a început procesul de formare ca artist. Entuziasmată de tot ceea ce a redescoperit după atâția ani ai maturității a ținut să transmită un mesaj celor care trăiesc aici, în orașul ei natal: „ Vreau să salut toți sighișorenii de la mic la mare! V-am spus că sunt emoționată că sunt aici și vreau să promit că dacă voi putea face ceva pentru acest oraș voi face cu cea mai mare plăcere!
Sursa: Jurnalul Sighisoara Reporter (Dorothea Sabina Koșovski)
