Pregătirile pentru masa de Crăciun sunt în toi! Gospodinele plătesc anul acesta mai puțin pe unele produse deoarece comercianții au lăsat din preț, chiar și așa ei se plâng că față de anii trecuți vânzăriile au scăzut. Perioada recesiunii afectează obiceiurile de cumpărător ale populației. În aceste condiții foarte mulți aleg să fie mai prudenți cu economiile lor și mai dispuși să renunțe la produsele pe care altă dată și le cumpărau. Nu este vorba doar de cei care s-au confruntat cu disponibilizări sau cu reducerea salariului, ci chiar și cei care au un venit constant se tem să facă cheltuieili necumpătate.
Miezul de nucă mai ieftin
Am ales spre exemplu un produs tradițional: cozonacul. Gospodinele plătesc mai puțin cu cel puțin 2 lei față de anul trecut pentru un kilogram de nucă decojită, totuși micii producători de plâng că abia vând ceva. Dacă anul trecut miezul de nucă se vindea la toate tarabele la 20 de lei, acum situația s-a mai schimbat.Micii producători comercializează miezul de nucă la 18 leikg și sunt dispuși să mai lase din preț, doar-doar să vândă. Însă față de anii trecuți, lumea nu se înghesuie la cumpărături.
Gospodina modernă nu mai coace
Deși nuca ar trebuie să fie printre alimentele de bază în alimentația noastră, prețul ridicat al acestui produs îl face în continuare inaccesibil. Pe de altă parte gospodinele preferă să aleagă produsele din comerț. Prețul unui cozonac nu depășeste 7 lei, este gustos și la îndemână și te scutește de truda și de ce nu posibilul eșec din bucătărie. Dacă stăm să calculăm toate produsele necesare pregătirii unui cozonac, investiția nu mai este atât de rentabilă: cacao, făina, laptele, vanilia, zahărul, uleiul, ouăle, nuca măcinată, stafidele sau macul și drojdia sunt o listă de ingrediente de bază pentru care o gospodină plătește cel puțin: 20 lei, așa că preferă să cumpere 3 cozonaci din comerț. Iar nuciile decojite rămân tot mai des la tarabe. Unul dintre comercianții sighișoreni din zona centrală ne-a mărturisit că acest desert tradițional se cumpără în mod frecvent chiar și în afara sărbătorilor iar vânzările în cele 2 zile dinaintea sărbătorilor depășesc 300 de bucăți. Cei mai mulți comercianți cunosc deja fluxul de cumpărători, așa că și-au anunțat clienții prin anunțuri postate la intrare să facă comenziile dinainte, ca să nu rămână pe dinafară. Cei mai precauți procedează așa, ceilalți mizează pe varietatatea de oferte din super marketuri, însă unii sunt reticenți în privința acestora, spun că ar conține mai multe E-uri.
"Să mănânce cozonac, dacă nu au pâine"
Marie Antoinette, controversata regină a Franței a rămas în memoria oamenilor prin fraza: "Să mănânce cozonac, dacă nu au pâine", pe care documentele nu-l confirmă, se pare. A rămas însă în istorie cu un înțeles greșit. Pe timpul când Marie-Antoinette a rostit această celebră frază, cuvântul “cozonac” nu se referea la popularul desert pe care francezii moderni îl numesc “le gateau”. Termenul folosit pentru cozonacul propriu-zis era “brioche”, o pastă pe bază de apă și făină care era “cozonacită”, ca să traducem impropriu termenul folosit. În limba franceză, termenul care la noi a devenit cozonac, se referea la o metodă de gătire. Se referea la faptul că acest desert era gătit în interiorul cuptoarelor în formele folosite de bucătari la acea vreme. La sfârșitul zilei brutarul aduna resturile de pe formele folosite sau din cuptor și le scotea afară lângă ușă pentru a fi mâncate de cerșetorii și măturătorii străzilor ce mai treceau pe acolo. În concluzie, doamna în chestiune nu făcea altceva decât să dea sfaturi practice, chiar dacă obraznice, subiecților ei mai nefericiți: dacă nu-și poate permite burgheza pâine, se poate sătura cu “cozonacul” săracului. Totuși, până în momentul în care Marie-Antoinette s-a urca pe tron, termenul “cozonac” fusese adoptat, având înțelesul actual, un produs de patiserie sofisticat, care nu putea să fie apreciat decât de clasele bogate. Propagandiștii anti-Marie erau perfect conștienți că majoritatea compatrioților, mulți needucați în domeniul istoriei sau semanticii, vor înghiți toată povestea, dacă putem să ne exprimăm așa, și nu vor înțelege gluma. În Marea Britanie, Mrs. Mary Eales, o cunoscută autoare de cărți de bucate, a scris în 1718, ca recomandare, să fie coapte în forme lungi și mai subțiri, de unde a rămas consacrată această formă.
Cozonacul, un desert internațional de sărbători
Până la jumătatea secolului 19 francezii adăugaseră în cadrul mesei, al treilea fel, “desertul”, care conținea foarte des cozonac. Tot în acest secol tehnologia a ajutat la ușurarea procesului gătirii cozonacului. Bicardonatul de sodiu, înlocuit curând de praful de copt (un amestec uscat de bicarbonat de sodiu și un mediu acid), au înlocuit drojdia, făcând aluatul să crească mai mult cu mai puțin efort. De asemenea, apariția cuptoarelor cu temperatura controlată a fost un alt pas spre ușurarea gătirii. Istoricii gastronomici însă sunt aproape cu toții de acord că rețeta cozonacului, așa cum îl cunoaștem noi astăzi, a fost consacrată în secolul 19, de europeni.
După multe transformari și metode de preparare, cozonacul s-a consacrat la fiecare popor într-un alt fel. Noi îl preferăm pe cel pufos și mult crescut, englezii pe cel mai uscat cu fructe uscate, francezii îl preferă în forme mai mici, plini de ciocolată sau alte umpluturi. Ceea ce a rămas comun peste tot în lume este sentimentul sărbătorii alături de acest dulce special.
Cozonacul cu nucă
Cu toții avem amintiri din copilărie cu momentele în care am decojit nuci alături de întreaga familie. Acest ritual este deja obișnuit în România, în mai toate zonele din țară unde cresc nuci. Copiilor le revenea cel mai adesea sarcina de a sparge nucile iar decojitul care necesita mai multă responsabilitate și migală, celor mai mărișori sau mamei. Dar cu toată grija, cu toții am gustat o bucată de coajă de nucă între măsele. Însă după o asemenea experiență, mâncăm mai cumpătat bunătatea de cozonac cu nucă, cel mai gustos și reprezentativ dintre cozonaci. Puțini știu totodată că miezul de nucă, grație conținutului de cupru, magneziu și zinc, este folosit cu succes în tratarea bolilor cardiovasculare, a tulburărilor de creștere și în corectarea deficiențelor imunitare. În Evul Mediu, nuca era recunoscută pentru rolul tămăduitor în cazul bolilor mintale. Se credea că forma fructului aduce cu forma creierului, de aceea are efect în tratarea minții. Astăzi, cercetările moderne au arătat că nuca este stimulent al memoriei și e recomandată celor ce depun un efort intelectual sporit. Nu am reușit să descopăr exact de unde vine tradiția de a umple cozonacul cu nucă, cert este că în țara noastră obiceiul a fost preluat de la familiile de sași, așa după cum mi-a povestit chiar și bunica. Gastronomia specific românească nu a fost așa generoasă, prin urmare gospodinele românce au tras cu ochiul la obiceiurile de sărbători ale vecinelor lor, așa a fost și cu lichiul. Chiar dacă e migălos să cureți nucile, răsplata de a avea un cozonac cu miez de nucă de Crăciun merită toată strădania, mai ales dacă avem posibilitate să îl coacem pe vatră. Să fim gazde bune (Să servim cu cozonac colindătorii) și să avem lumină!
Sursa: Jurnalul Sighisoara Reporter
