Mai știți emisiunea aia botezată de o televiziune „Am întâlnit și români fericiți”? Nu-mi mai aduc foarte bine aminte conținutul dar am reținut titlul care ne sugerează că într-un ocean de nefericire aproape generală, cauzată de toate neputințele românilor acumulate din 1989 încoace, s-ar găsi unele insulițe de fericire, adică niște excepții stranii de la regulă. Prin urmare, fericirea e o stare greu de atins pentru marea majoritate a populației și doar un procent foarte mic dintre valahi au parte de un destin împlinit în așa măsură încât să poată declara că n-au trăit degeaba. Statisticile recente arată că în nouă din zece cazuri, proiectele noastre de viață eșuează lamentabil și că marea cauză a acestui eșec în masă este lipsa banilor necesari nu pentru bucurii mai mari sau mai mici, ci pentru procurarea celor elementare vieții. După 20 de ani de capitalism care promitea tocmai rezolvarea (cel puțin a) acestor nevoi elementare ne găsim tot acolo de unde am plecat: sărăcie, nesiguranță, pesimism, dihonie etc.
În acest climat cenușiu voința de a trăi slăbește. Numărul sinuciderilor este tot mai mare la fel și cel al bolilor și accidentelor cardiovasculare, despre care niște mincinoși tot încearcă să ne prostească că ar avea drept cauze excesele alimentare, viciile sau alte surse nocive îndepărtate de aia principală care este mediul psihologic în care trăim. Cu alte cuvinte, dacă multe din obiceiurile noastre sunt dăunătoare sănătății, faptul că zilnic suntem asaltați de informație negativă, că am ajuns consumatori de știri despre catastrofe, tragedii, tâlhării, crime, abuzuri, imoralitate, ne strică sănătatea și ne scurtează viața. „Suntem ceea ce gândim” spune un vechi dicton, iar dacă gândirea noastră se hrănește din mizeria vieții devenim noi înșine, încetul cu încetul, niște ființe mizerabile. Apoi vine statistica să arate rezultatele : suntem nefericiți, săraci, pesimiști, egoiști, violenți, lacomi și așa mai departe, un cumul de trăsături care, distribuite pe indivizi, alcătuiesc o societate de netrăit.
E grea viața în această Românie desfigurată! Să nu ne înșelăm singuri și să credem că toate relele care au venit și vor veni peste noi au doar cauze exterioare. Suntem părtași la ele, așa cum orice tragedie se datorează într-o anumită măsură și comunității în care s-a petrecut. La fel și cu conducătorii pe care-i avem: ei sunt oglinda societății alcătuite din noi toți, proiecții personificate a ceea ce suntem. Dacă nu suntem mulțumiți de toate câte se întâmplă ar fi cinstit de cuantificat în ce măsură am participat și noi la răul identificat, cu alte cuvinte, să fim cinstiți măcar cu noi înșine. Să auzim (și) de bine!
Sursa: Jurnalul Sighisoara Reporter
