Nostalgicii au putut face sâmbătă o scurtă plimbare cu mocănița ce circula în urmă cu 100 de ani pe ruta Sighișoara-Agnita. Pentru a marca acest eveniment Institutul European pentru Itinerarii Culturale a organizat sâmbătă de la ora 11.00 ultimul Transilvania Brunch din acest sezon, eveniment ce s-a desfășurat în gara veche de la ieșirea din Agnita. Mocănița a fost pusă sâmbătă din nou pe șine, însă plimbarea nu a fost până la Sighișoara cum era odată ci doar câțiva kilometrii pe Valea Hârtibaciului, mocănița circulând cu o viteză de 10 kilometrii la oră. Tot cu această ocazie, artistul Sașa-Liviu Stoianovici din Timișoara a pregătit si un proiect artistic audio/vizual intitulat Două vagoane, care a fost instalat, desigur, în două dintre vagoanele vechii garnituri de tren. Transformate ad-hoc în mici galerii 
de artă, acestea au devenit pentru câteva ore spațiu de meditație și introspecție prin sunet, elemente foto&video, intervenții vizuale, dar și obiecte tradiționale.
Istoria mocăniței
Mocănița (numită și țug sau ghezăș) făcea legătura dintre burgul de pe Târnava Mare și Agnita-Sibiu. La sfârșitul secolului XIX, două societăți particulare au fost angajate de oficialitățile locale să construiască o cale ferată care să lege cele două orașe cu rădăcini medievale, Sibiul și Sighișoara, pentru a crea condiții de transport al bogățiilor zonei, dar și al localnicilor, până atunci existând numai câteva drumuri locale, deseori impracticabile. Construcția drumului de fier de ecartament îngust, din cauza reliefului și a costurilor, urma să plece din cele două capete, din Sibiu și din Sighișoara, și să se întâlnească în Agnita, centru economic principal al zonei, specializat îndeosebi pe prelucrarea pieilor de animale. Construcția a început în anul 1896 și s-a terminat în septembrie 1910, incluzând și ramificația către 
Vurpar (13 km). Linia a rămas în funcțiune și a fost exploatată pe întreaga distanță, Sighișoara-Sibiu, până la 1 iunie 1965, când porțiunea de la Sighișoara la Agnita a fost închisă și apoi desființată. Din anul 1965, porțiunea Agnita-Sibiu a rămas în exploatare, la Agnita construindu-se și o nouă clădire pentru stația de cale ferată. Remorcarea trenurilor s-a făcut de la început și până în anul 1970 numai cu locomotive cu abur, inițial din seriile 389.000 și 388.000 (de fabricație austriacă), ulterior, din anul 1923, și cu locomotive din seria 764.100 (de fabricație germană), așa cum este aceasta din fața gării din Sighișoara (care avea iuțeala maximă de 30 km/h) sau, din 1955, cu locomotive fabricate în România, seria 764.200. După anul 1970, remorcarea trenurilor a trecut pe locomotive Diesel-hidraulice, tip L 45 H, locomotivele cu abur fiind utilizate în continuare numai în sezonul rece, ca generatoare de abur pentru încălzirea vagoanelor, sau ocazional, în remorcarea trenurilor nostalgice”, pentru turiștii dornici să retrăiască momente din istoria căii ferate.
Sursa: Jurnalul Sighisoara Reporter
