Conform Hotărârii Consiliului Local nr. 140/2006, pentru îndepărtarea zăpezii și a gheții, instituțiile publice, persoanele juridice și cetățenii trebuie să asigure și să mențină curățarea trotuarelor, a rigolelor, a locurilor de parcare pe care le folosesc, să îndepărteze zăpada și gheața din dreptul imobilelor în care locuiesc sau le dețin sub orice formă.
Și totuși, să te avânti per pedes pe trotuarele din Sighișoara, continuă să fie o aventură, deși ninsoarea s-a oprit de câteva zile. Dacă instituțiile publice, persoanele juridice și cetățenii au mai curățat din zăpada și gheața de pe trotuare, societatea responsabilă cu deszăpezirea domeniului public nu a început sub nicio formă această acțiune.
Astfel, în lipsa patinoarelor din oraș, sighișorenii își pot pune în practică talentul de patinator pe multe din trotuarele centrale și periferice. Chiar și în zona stațiilor de autobuz, stratul de gheață pune serios în pericol siguranța pietonilor.
Probabil că măsuri se vor lua doar atunci când conducerea Spitalului Municipal va sesiza autoritățile locale că s-au înmulțit cazurile de fracturi de la secția de Urgențe – Ortopedie.
Pe lângă taxa anuală de întreținere a stăzilor, locatarii sunt obligați să asigure și curățenia trotuarelor din fața imobilelor în care locuiesc. Atunci de ce se mai percepe această taxă?
Oricum, trotuarele s-au transformat în adevărate patinoare, devenind un pericol iminent și îngreunând circulația pietonilor. De câteva zile s-a aruncat nisip cu sare pentru a se grăbi topirea stratului de gheață, însă este un proces lent și îndelungat. Mai ales, pe arterele unde soarele nu ajunge. Mai mulți respondenți au declarat că un drum de la serviciu către acasă, care în mod normal este parcurs în circa 20 de minute, se transformă într-unul de mai bine de 45 de minute, din cauza gheții, care acoperă trotuarele, obligând pietonii la un mers lent, grijuliu, doar astfel evitându-se căzăturile.
Dacă nu ești un patinator bun sau un acrobat cu o echilibristică nemaipomenită, ai șansa mare de a “te trezi” pe jos, în cel mai bun caz, lovindu-te ușor sau alegându-te doar cu o julitură mică sau cu o zdruncinătură zdravănă.
Categoria a treia de vârstă este cea mai expusă riscului. “Umblăm numai dacă trebuie, de frică, să nu cădem. Ieșim doar la cumpărături sau până la farmacie.” – a declarat o bătrânică simpatică.
Totuși, există o categorie de trecători, care se bucură pe deplin de această situație: copii, care se pot deplasa din fața scărilor de bloc până la școală, pe patine. Un domn cu simțul umorului bine dezvoltat a sugerat o posibilă soluție, la îndemâna tuturor: statul acasă pe timpul iernii. Din păcate, nu ne permitem acest lucru. Să stăm numai în casă, nu se poate. Avem nevoie de bunici, pentru a sta din când în când cu nepoțeii, trebuie să ne plătim facturile, trebuie să mergem la serviciu, trebuie să ne plătim taxele și impozitele… Doar suntem cetățeni conștiincioși…
Și atunci, de ce să plătim, dacă nu ne putem deplasa în siguranță?
Sursã: Jurnalul Sighisoara Reporter
