“Viața este o condiție necesară pentru a trăi, dar insuficientă pentru a fi. Fă-ți datoria și vei afla cine ești”.
Demnă de toată prețuirea inițiativa Părintelui Adrian Dobre, atât de frumos și pe bun merit pomenit în edițiile anterioare ale publicației, de a afișa acest citat pe digul ce străjuie de-o parte a lăcașului Domnului.
În contextul actualei situații economico-financiare, găsim ușor scuze pentru a lăsa în paragină și a privi cu indiferență tot ce ne stă la îndemână: clădiri, oameni, animale.
Foto: Cristina Ciubotaru
În spatele unui modern și foarte bine organizat depozit de materiale de construcții de pe strada Gh. Lazăr, am regăsit, cu mare tristețe, clădirea fostei Grădinițe cu Program Normal și Prelungit nr. 1, cunoscută sighișorenilor ca și “Grădinița de la Stofe” Tabloul actual este sumbru, începând de la poartă, continuând pe aleea ce cândva călăuzea micuții preșcolari în pașii spre timida-nvățătură, și se oprește brusc, trist și-nfricoșător, în fața clădirii aflată într-o totală paragină. Prin ferestrele sparte se pot încă vedea picturi cu personaje din povești iar pe fațada clădirii mai dăinuie o placă metalică inscripționată cu numele fostei instituții, ultimele mărturii ale existenței uneia dintre cele mai bine dotate grădinițe din oraș. Aparținând cândva fostei Întreprinderi de Stofe, ajunsă la rândul ei un morman de moloz într-o uriașă groapă, împrejmuită de panouri “impenetrabile”, clădirea adăpostește câteva persoane nevoiașe. Și restul… e tăcere!
Cu siguranță părinții micilor prichindei ce zumzăiau cândva în vestita grădiniță și îndrăgitele cadre didactice ce le-au format pașii spre cunoaștere sunt în asentimentul regretului profund al irosirii unei puternice resurse educaționale.
Foto: Cristina Ciubotaru
Din surse neoficiale am aflat că această clădire aparține acum lui “dom’ Mihai”, domn pe care îl invităm să-și exprime punctul de vedere cu privire la starea deplorabilă în care se află fosta grădiniță.
Un alt exemplu al delăsării l-am găsit de-a lungul căii ferate, dinspre gară înspre zona fostului stadion. Clădiri aparținând Regiei CFR privesc chiorîș spre cei ce se-ncumetă să treacă prin zonă, cu ferestrele și ușile smulse, pereții ciuruiți acoperiți de desene multicolore, clădiri devenite în cel mai bun caz toalete publice sau adăpost al animalelor fără stăpâni. Dacă în cele din urmă s-au găsit fonduri pentru modernizarea gării Sighișoara, sperăm să se găsească și niscaiva resurse pentru demolarea și/sau toaletarea acestor sperietori de trenuri mai mult sau mai puțin punctuale.
Exemplele pot continua. Tronează peste peisajul istoric al Sighișoarei mulți asemenea mastodonți haotici, civili sau industriali. Și restul e tăcere…
Potrivit mass-media, edilii unei stațiuni de la malul Mării Negre au propus în discuția Consiliului Local stabilirea unei “Taxe pe paragină”. Astfel, cei care dețin clădiri pe care le-au abandonat în voia sorții vor fi obligați să plătească anumite taxe autorităților locale.
Ne întrebăm, noi, sighișorenii, nu s-ar impune stabilirea unei astfel de taxe la nivel local? Tot în spiritul actualei situații economico-financiare care afectează fără îndoială și bugetul local.
Sursã: Jurnalul Sighisoara Reporter
