Ediție rară de Eminescu la Biblioteca Municipală

                     Nu de foartă multă vreme, am aflat cu bucurie că Biblioteca Municipală din Sighișoara a intrat în posesia unui exemplar din primul volum al Operelelor Complete Mihai Eminescu, ediția Perpessicius, editată de Fundația Regală pentru Literatură și Artă în anul 1939. Lucrarea, tipărită în condiții grafice deosebite, de colecție, este cea mai veche carte de Eminescu deținută de Biblioteca din Sighișoara, fapt pentru care bibliotecarii o păstrează cu mare grijă iar cititorii o pot cerceta doar în sala de lectură a instituției. Cum a ajuns acest exemplar valoros în posesia Bibliotecii Municipale, e foarte interesant. Vittorio Ballarotti, profesor de educație plastică la Modena, Italia, în prezent pensionar și sighișorean prin adopție, este un cunoscut colecționar de obiecte cu valoare estetică și culturală, am putea spune chiar un salvator de asemenea obiecte. Ballaroti a ajuns în posesia cărții pe care apoi a donat-o Bibliotecii Municipale în semn de recunoștință pentru faptul că, cititor fiind al bibliotecii și cercetător în domeniul hermeneuticii mitologiei antice grecești, a găsit acolo cărți care l-au ajutat în demersurile sale. Profesorul italian ne-a spus că cel puțin două lucrări (un dicționar de mitologie alcătuit de Victor Kernbach și o carte semnată de astrofizicianul italian de origine română Mario Livio) au fost lecturi esențiale în preocupările sale în domeniul amintit mai sus. În plus, profesorul Ballarotti cunoaște importanța pe care Mihai Eminescu o are pentru cultura română, pe care o compară fără exagerare cu importanța lui Goethe pentru germani și Dante Alighieri pentru italieni.
În altă ordine de idei, volumul donat sighișorenilor e și un semn de prețuire pentru carte ca mijloc de acces la bucuriile spirituale ale lumii. Ballarotti are experiență îndelungată de cititor, care a început prin educația primită în familie și a continuat apoi din convingere că lectura e poate singura cale de acces hărăzită muritorilor de rând spre misterul existenței și explorarea propriului sine. Prin urmare, cunoscuta zicere a lui Petre Țuțea (în afară de cărți nu trăiesc decât dobitoacele și sfinții; primii pentru că nu au rațiune iar ultimii pentru că o au în prea mare măsură pentru a mai avea nevoie de mijloace auxiliare de conștiință), are valoare de adevăr valabil oriunde și oricând. Așadar, recomandăm cititorilor noștri să facă vizite cât mai dese la Biblioteca Municipală (dar și la librărie), pentru a face cunoștință cu bogăția incomensurabilă a spiritului uman. Nu uitați să răsfoiți volumul de Eminescu de care am făcut pomenire în acest material, o carte frumoasă prin prezentare, dar mai ales prin conținut.