Lupta cu morile de vânt în piața sighișoreană

                 În urma articolelor anterioare referitor la neregulile din piața sighișoreană, administratoarea pieței, d-na Dorina Săvan a dorit să-și exprime punctul de vedere vis a vis de sesizările noastre și ale concetățenilor noștri.
Potrivit organigramei autorității locale, piața se află în subordinea Primăriei. D-na Săvan, din poziția de administrator al pieței, declară: “Fenomenul bișniței este bine cunoscut, dar fără o acțiune concretă, nu se poate face nimic”. “Într-adevăr, unii sunt bișnițari, nu am ce să le fac. Sunt bișnițari cu acte. Să răspundă cei care le dau acte. Eu sunt subordonata Primăriei. Nu pot să iau la rost primarii”, “consilierii mă iau la rost, dar nu dau o hotărâre în acest sens”. spune d-na Săvan. Sesizând discrepanțe între actele de identificare ale comercianților și originea certificatelor de producător, administratoarea pieței a contactat primăriile care au emis certificatele incerte, dar nu s-a luat nici o măsură concretă, deși promisiunile au fost multe: “Eu am trimis adrese la primăriile care au eliberat certificate de producător. Nu am primit răspunsuri concrete și nu are rost să mai cheltuiesc banii Primăriei”.
Din septembrie 2010, în administrația pieței au rămas doar 2 persoane, din 4, și pentru scurte perioade de timp mai beneficiază de ajutorul unei persoane cu normă de lucru redusă. Pentru o piață de nivelul celei din Sighișoara, este foarte puțin, spune administratoarea Săvan, ce adaugă că activitatea este intensă și necesită o muncă titanică. Puținul personal trebuie să acopere cele două piețe din oraș, în condițiile în care există peste 100 de comercianți. La administrația pieței se lucrează inclusiv la sfârșit de săptămână, cu program de la ora 6 până la ora 20, dar tot nu se poate urmări întreaga activitate a comercianților, întrucât aceștia acționează ca o pânză de păianjen. “Sunt grupați, se înțeleg între ei, și cineva îi învață cum să procedeze ca să fie cu actele în regulă”, “sunt familii cu 3 certificate de producător”. “Noi sesizăm Poliția Locală, Poliția Sighișoara, Poliția Economică, dar când vine controlul, părăsesc marfa și fug”, „producătorii autentici sunt cei care se confor-mează din punct de vedere al actelor, și totuși, ei sunt mereu vizați de controale”.
Cei din administrația pieței pot să controleze doar calitatea de producător și de comerciant. Iar dacă produsele sau cantitățile comercializate nu corespund cu cele înscrise în acte, comercianții revin cu certificatele înnoite sau adăugite cu noi cantități sau noi produse. O ștampilă de la Primărie și o semnătură fac actul incontestabil. Prețurile practicate în piața din Sighișoara sunt mai mari decât în localitățile apropiate. Cererea și oferta reglează prețurile. Administratoarea pieței ne-a declarat că a încercat în nenumărate rânduri să-i convingă pe comercianți că e mai bine să scadă prețurile și astfel să-și vândă marfa, decât să umple tombe-roanele cu marfă alterată, dar fără nici un rezultat. Un fel de bișniță practică și supermarket-urile. Deși se specifică faptul că produsele comercializate de acestea sunt pentru uz familial, prin prețurile mici practicate, încurajează achiziționarea produselor în regim en-gros și ca urmare acestea sunt vândute pe piață cu etichetă falsă de produs autohton. Pentru a nu mai exista discuții, administrația pieței a hotărât ca fiecare producător să fie obligat să afișeze la vedere un panou pe care să fie inscripționate: statutul de producător agricol, numele, domiciliul, certificatul de producător și primăria eliberatoare a actului. Astfel, cine are ochi să vadă, poate observa minunea prin care un producător din Galați deține certificat de producător din Corabia.
Poate că de vină pentru prețurile ridicate sunt și taxele mai mari decât în alte piețe. Taxa lunară de închiriere este de 150 de lei/mp iar taxele zilnice sunt diferențiate, pentru mese și suprafețe acoperite - pentru comercianți 6,5 lei/mp, pentru producători 5 lei/mp iar pentru mese și suprafețe neacoperite – pentru comercianți 5 lei și pentru producători 4 lei/mp. Cântarele sunt de asemenea închiriate cu prețuri între 9 lei (cântarul de 10 kg) și 6 lei (cântarul de 5 kg). Iar aceste taxe le regăsim cu siguranță în prețurile pe care suntem obligați să le plătim. Administrația pieței se confruntă uneori cu nemulțumirile comercianților. De multe ori le-au fost aduse acuze că se favorizează anumiți comercianți, deși cererile de închiriere spații și mese se depun la Primărie, iar autorizațiile sunt eliberate de asemenea de către Primărie. D-na Săvan ne-a declarat că de multe ori merge personal și arată comercianților mesele atribuite sau măsoară cu ruleta spațiile  alocate comercianților, pentru înlăturarea oricăror suspiciuni. Însă mereu apar conflicte și acuze, în special din partea celor care sunt cunoscuți ca fiind bișnițari, adică aproximativ 90% din cei care vând în piață. “I-aș da afară, dar mă dau în judecată”, declară administratoarea pieței. Cei care îi învață cum să procedeze ca să fie cu actele în regulă, probabil că le suflă și cum să se apere în cazul în care le este pusă la îndoială calitatea de producător sau ce acuze pot să aducă dacă nu li se permite accesul în piață. Cei care vând în piață solicită și condiții mai bune și amenajarea unor spații de depozitare, iar administratoarea pieței recunoaște că în acest moment nu se poate face nimic în acest sens, deși doar în anul 2010 s-au făcut încasări de 360 000 de lei. În urmă cu câțiva ani se discuta despre un proiect de modernizare a pieței, care ar îmbunătăți condițiile în care se desfășoară activitatea comercială, iar oamenii s-ar putea odihni în condiții umane și nu ar mai fi nevoiți să doarmă sub tarabe. Însă probabil că va rămâne tot la faza de proiect și de speranță.
Marile piețe sunt cuprinse de flagelul mafiei, al bișnițarilor, se cunoaște. Nu cunoaștem însă motivul pentru care se permite infiltrarea bișnițarilor în piața noastră, în orașul nostru, sărăcit de mare parte din industria care ne asigura pâinea. În continuare prețurile sunt mari, comparative cu alte piețe, ceea ce demonstrează că orice încercare de combatere a flagelului este de fapt o luptă cu morile de vânt. Suntem săraci, dar suntem nevoiți să ne permitem să plătim huzurul altora!