La început de noiembrie 1942, în plin război mondial, etnofolcloristul Gheorghe Cernea făcea, cu amărăciune, bilanțul a 6 ani (1937-1942) de luptă pentru a da Sighișoarei un muzeu etnografic românesc [cu cele peste 8000 de obiecte adunate de el, în peste 20 de ani (1)-la acea vreme, cu mari sacrificii] și o bibliotecă cu peste 3000 de volume, ani în care l-au încercat pe rând speranța și deznădejdea, bucuria și tristețea, agonia și extazul.
Astfel, reușise în acest interval să închirieze spațiul necesar în casa doctorului Filipescu, la primul etaj al acestei masive clădiri cu arhitectură săsească, aflată în centrul Sighișoarei pe str.Unirii (azi str.Herman Oberth) nr.29 și să adune aici o parte din obiectele și volumele colecționate. Totuși, în acea toamnă a anului 1942 intrase într-un impas ce părea de netrecut: deși avea spațiul și obiectele din colecția adunată cu atâta trudă, nu putea face nimic fără mobilierul necesar (foarte scump) expunerii acestor comori ale satului românesc în condițiile proprii unui muzeu.
Dumnezeu l-a luminat (în septembrie 42 s-a adresat cu o cerere direct Mareșalului Antonescu) și a găsit nesperat (era vreme de război!) înțelegerea necesară la cel mai înalt nivel (se vede treaba că pe plan local i-a fost mai dificil, mai ales după începerea războiului) – la Guvernul României. Mareșalul Antonescu a înțeles că, în vremurile grele ce va să vină, trebuie sprijinită orice acțiune menită să răspândească cultura în popor și să conserve bogatele tradiții și obiceiuri ale românilor. El a mai înțeles atunci ceea ce guvernanții noștrii nici astăzi nu înțeleg: păstrarea tradițiilor pozitive specifice neamului nostru, ca elemente de civilizație cu vocație universală, determină păstrarea identității culturale a românilor, oriunde ar fi, și reprezintă un factor puternic de dezvoltare economică prin atracția străinilor – pelerin sau turiști - care doresc să viziteze aceste comori spirituale unice.
Ca urmare, Gheorghe Cernea primește, în noiembrie 1942, un ajutor material din partea Mareșalului Ion Antonescu, pentru mobilarea Muzeului Etnografic Românesc (ce trebuia să fie deschis la Sighișoara), în care, etno-folcloristul urma să-și expună obiectele din colecția personală (artă și tehnică populară, numismatică, artă spirituală creștin-ortodoxă, arme vechi) din zone folclorice aflate în Sudul Transilvaniei (peste 8000 obiecte din: Cohalm, Târnava Mare, Făgăraș, Hârtibaciu, Sibiu) precum și biblioteca (cu sală de lectură) personală cu peste 3000 de volume, toate adunate în cei peste 30 de ani (la acea vreme) de activitate ca învățător, muzeograf și culegător de folclor.
Redau mai jos copia după adresa scrisă în care folcloristul Gh.Cernea confirmă primirea ajutorului banesc de la Guvernul României și copia după scrisoarea de mulțumire adresată de folclorist Mareșalului Ion Antonescu:
1. Răspunsul, de confirmarea primirii ajutorului, adresat de Gheorghe Cernea Serviciului Casieriei din cadrul Președinției Consiliului de Miniștri.
Domnule Casier,
Drept răspuns la adresa Dumnevoastră No 34801 din 14 Nov. 1942, prin prezenta, vă fac cunoscut că în ziua de 26 Nov. a.c. am ridicat dela Banca Națională a României –sucursala Sibiu – suma de lei 100.000 (unasutămii) sumă ce ați binevoit a mi-o trimite, drept ajutor acordat de Domnul Mareșal Antonescu, pentru INAUGURAREA MUZEULUI MEU de la SIGHIȘOARA. Exprim și pe această cale Domnului Mareșal Antonescu călduroase mulțumiri, vie recunoștință și profund devotament.
Cu stimă deosebită, Gh.Cernea, Sibiu, 26 Nov. 1942
2.Scrisoarea de mulțumire adresată de Gheorghe Cernea Mareșalului Antonescu.
Domnule Mareșal,
De șase ani mă lupt să inaugurez, în orașul Sighișoara, un muzeu care cuprinde câteva mii de obiecte vechi, de artă populară și bisericească. Aceste obiecte le-am adunat din anii copilăriei, din diferite regiuni ale Ardealului, îndeosebi din județele Târnava Mare și Sibiu.Dar din lipsă de mijloace materiale am tot amânat inaugurarea acestui muzeu, spre durerea mea sufletească. În luna Septemvrie a.c. printr-o cerere m-am adresat Excelenței Voastre, solicitându-vă sprijinul. Deși suntem în plin război de apărare a românismului și creștinismului, când toate forțele morale și materiale ale Națiunii trebuiesc îndreptate în direcția victoriei totale, totuși ați binevoit – Domnule Mareșal, a sprijini o inițiativă particulară de ordin cultural, acordându-mi o subvenție de 100.000 lei, sumă pe care, în ziua de 26 Nov. 1942, am încasat-o de la Banca Națională a
României – Sucursala Sibiu. Gestul Domniei Voastre ma impresionat profund. El mi-a provocat un și mai puternic imbold de muncă în slujba Neamului. Prin aceste rânduri vin a Vă exprima Domnule Mareșal, cele mai călduroase mulțumiri și cea mai vie recunoștință. Bunul Dumnezeu să vă dea deplină putere fizică și morală spre a putea duce la biruință, în toate sectoarele românismului, tricolorul Țării.
Cu profund respect și devotament, Gheorghe Cernea
Astfel, dispunând de mobilierul achiziționat cu ajutorul bănesc primit de la Mareșal, a trecut la amenajarea Muzeului Etnografic Românesc al Sighișoarei, reușind să-l pregătească pentru deschiderea oficială în perioada 1943-1947. Din nefericire, Antihristul sovietic comunist venit de la Răsărit ca să distrugă tot ce înseamnă credință și spirit românesc pe meleagurile noastre, a spulberat și Muzeul pregătit de Gheorghe Cernea pentru românii sighișoreni. Catastrofa culturală s-a întâmplat în perioada noiembrie (luna în care a fost arestat marele etnofolclorist român Gheorghe Cernea) 1947- iulie 1949 (când au fost confiscate și ultimile obiecte din colecția Cernea – aduse din Sighișoara în satul natal Paloș la 1948, pentru a fi salvate, de către nepoata folcloristului – octogenara Olimpia Radu din Albești, reținută căteva zile în beciurile Securității Sighișoara, pentru îndrăzneala ei de a fi înfruntat, la numai 19 ani, criminalul sistem comunist.). Atunci s-a scris una din paginile negre ale istoriei orașului Sighișoara (din perioada comunistă): folcloristul Gheorghe Cernea a fost arestat și condamnat ca deținut politic, la Sighișoara și în recurs la Brașov, la 5 ani muncă silnică în „Zarca” Aiudului, iar obiectele expuse în Muzeul românesc din Sighișoara (care urma să fie inaugurat simbolic în 1948, la 100 de ani de la Revoluția din 1948 condusă, în Transilvania, de marele erou al neamului Avram Iancu) au fost furate (armele de muzeu (2), numismatica și cărțile din bibliotecă) sau împrăștiate în patru vânturi (obiectele de artă populară și religioasă (3) pentru a li se pierde urma (În sentința de condamnare nu se amintește nimic de acest muzeu, ca și când n-a existat, căci acesta urma să devină „bun public” și să intre în Patrimoniul Cultural Național, așa cum dorea Gheorghe Cernea.
Ori, comuniștii - infractori de drept comun - nu puteau accepta oficializarea confiscării, că nu mai aveau ce să fure!).
(1) Gheorghe Cernea a început să colecționeze obiecte de muzeu, cu o pasiune rar întâlnită, încă de la vârsta de 17-18 ani.Astfel, în primele NOTE ZILNICE scrise pe coli albe (păstrate ca prin minune) în anul Marii Unirii la Paloș, pe când avea 20 de ani, ne vorbește deja de mica sa colecție-muzeu din obiecte de artă și tehnică populară și de cărțile din bibliotecă adunate într-o cameră - pusă la dispoziție de mama sa:
marți 24 iulie – vineri 27 iulie 1918, la Paloș (satul natal)
„... mi-am făcut două cuiere pe ușile... de la muzeu pentru agățarea armelor (probabil e vorba de
acele arme ruginite descoperite de Gheorghe Cernea și sora lui Rozalia – bunica mea, după
luptele de la Paloș din septembrie 1916, așa cum ne-au povestit de multe ori, nouă nepoților n.n.). Mi-am așezat biblioteca având 300 de volume. Miam așezat deasemenea și muzeul, avănd între multele obiecte vechi (și) 101 bani vechi și 35 medalii... Am donat, bibliotecii școlii confesionale din Paloș, 28 de cărți.”
Extraordinar, cum din 300 de cărți, la care ținea atât de mult (știm cât de greu se procura o carte la început de sec.XX) a donat 28 volume pentru copiii din sat.
(2) Existența acestor arme este confirmată de organelle (de Poliție, Siguranță și Securitate) care au făcut cercetările în decembrie 1947, astfel:
Din Dosarul nr.175154, aflat în Arhiva Fondului Operativ a Consiliului Securității Statului a RSR, rezultă că la percheziția din 16.12.1947, executată la domiciliul folcloristului din str.Unirii 29 (unde se afla și muzeul) Sighișoara s-au găsit: „... o colecție de 17 pistoale vechi și ruginite (unde sunt acum aceste „corpuri delicate” ? n.n.) și 39 de cartușe de diferite calibre ruginite pentru care nu posedă autorizație specială.” (confirmat de Inspectorul Siguranței Sighișoara Crăciun).
Ca urmare Serviciul de Siguranță Sighișoara (controlat de bolșevici) prin Raportul nr.56029/47 concluzionează: „… că în urma cercetărilor făcute s-a constatat că numitul Cernea Gheorghe a săvârșit următoarele infracțiuni:
1. Deținere de publicații prohibite;
2. Deținere de materiale de propagandă subversivă;
3. Deținere de armament de muzeu fără autorizație specială”
NOTĂ:
1.publicațiile și materialele de propagandă („Biruința de la răsărit”, „Ardealul frânt în două”, „De veghe la hotare” ș.a.) erau în adevăr elogioase la adresa Armatei Regale Române, Regelui Mihai I și Mareșalului Antonescu și erau îndreptate împotriva Legionarilor și maghiarilor Hortiști! Și cu toate astea, împotriva evidenței, securiștii comuniști l-au vopsit pe Cernea în verdele legionar!! (fusese arestat și cercetat în 1947 când România era încă Regat și când, doar stigmatul de „legionar” te putea trimite în pușcărie ca deținut politic!!)
2. de când există noțiunea de armament de muzeu? Poate armament pentru muzeu – armament și muniție inutilizabile (pentru care nu era nevoie de autorizație). Important e că se recunoaște, pentru prima dată într-un document oficial, că la Sighișoara a existat un muzeu amenajat de Gheorghe Cernea, obiectele expuse fiind proprietatea acestuia; și atunci putem să întrebăm: unde este colecția de arme și muniție vechi folosite în Primul Război Mondial și care dovedeau trecerea ostașilor români eliberatori, în 1916, prin zona Cohalmului și Târnavelor?!
(3) O parte din ele au fost identificate la Muzeele din Mediaș și Sibiu, iar la Sighișoara, în depozitul Muzeului de Istorie, așteaptă un spațiu pentru a fi expuse, colecția de vechi icoane ortodoxe românești și câteva elemente de mobilier țărănesc care au aparținut lui Gheorghe Cernea. Astfel, în încheierea acestui prim capitol al tristei istorii a muzeului românesc din Sighișoara, care a fost ucis în fașă de tâlharii securisto-comuniști, putem concluziona (pentru perioada 1937-1949) că: GHEORGHE CERNEA fondează la Sighișoara, cu sprijinul MAREȘALULUI ION ANTONESCU, UN MUZEU ETNOGRAFIC ROMÂNESC (1942-1947) – pe care infractorii de drept comun – comuniști românofoni ajunși la putere – îl devalizează, furând obiectele de valoare vandabile pe atunci (armele albe și de foc de muzeu și colecția de numismatică veche) și toate cărțile (multe legate în piele) din bibliotecă (1948-1949)!!
Și iată că, după comunismul nivelator, ne-am trezit cu post-comunismul globalizării (vremuri grele pentru spiritualitatea noastră românească, anticipate de Mareșalul Antonescu) căruia trebuie să-i facem față, inclusiv și mai ales în Sighișoara (care, cu toate tradițiile zonei etnofolclorice specifice Târnavei Mari, nu are încă un Muzeu etnografic românesc), păstrând ceeace mai avem (din fericire) din comorile noastre spirituale.
Despre noile provocări ale globalizării și perspectivele renașterii unui muzeu etnografic românesc în Sighișoara (poate tot cu sprijinul lui Gheorghe Cernea, al cărui spirit e alături de noi chiar și după moarte!) voi reveni într-un articol viitor.
Lt.col.art.(r) Alexandru Teodoreanu nepot al etno-folcloristului Gheorghe Cernea
Coordonator programe la Asociația STINDARD București
