Mari echipe naționale, mari fotbaliști din epoca de aur au jucat odată la Sighișoara. Metalul Sighișoara a fost o mândrie pentru întreg orașul pentru tineri, bărbați și chiar femei, din anii ‘74 și până în ’90, atât timp cât această echipă a fost activă, nu putem spune „atât timp cât ea a existat” pentru că ea există și acum în sufletul celor nostalgici, a celor ce au activat în această echipă sau a celor care au susținut-o duminică de duminică din tribunele stadionului municipal. Metalul Sighișoara era o forță, avea prima echipă dar și trei grupe de juniori în competițiile naționale. Echipe de nivel național au jucat la Sighișoara cu Metalul: Dinamo, FC Argeș, ASA, Jiu Petroșani, FC Baia Mare, Sportul Studențesc. Spectatorii sighișoreni au avut ocazia de a-i vedea jucând în municipiul nostrum pe: Dobrin, Hagi, Moraru, o pleiadă de jucători ce au făcut cinste sportului românesc.
Doru Vlădean a activat 16 ani la echipa Metalul Sighișoara iar în anii ‘90 a fost chiar antrenor second. Doru Vlădean știe ce înseamnă o mișcare sportivă într-o comunitate și speră ca și în Sighișoara prezentului și a viitorului să existe implicare în acest sens.
Rep.: Domnule Vlădean, ce a însemnat Metalul Sighișoara și cum era atunci percepută în municipiu mișcarea sportivă?
Doru Vlădean: Metalul Sighișoara a reprezentat sufletul mișcării sportive din Sighișoara. Era
echipa întreprinderii Nicovala și avea suportul atât material cât și moral din partea celor care
erau angajați și nu numai la Nicovala. Era foarte incitant în momentul în care vedeai că te susțin
2000-3000 de spectatori în fiecare duminică la ora 11.00 pentru a avea evoluții cât se poate de
bune. Din păcate după “90 s-a întâmplat ceea ce s-a întâmplat la nivel național, cele două lucruri
ce reprezentau vârfuri de lance ale societății românești: sistemul educațional și cel sportiv, la
care aveam performanțe deosebite, au fost marginalizate și lucru acesta s-a văzut și se vede în
ziua de astăzi. Practic noi am marginalizat atât bazele cât și mișcarea sportivă .
Rep.: Ce vreți să spuneți referindu-vă la această marginalizare a bazelor sportive?
D.V.: Am trecut zilele trecute pe lângă baza Voința pe care acum 30-40 de ani la ora 10.00 se
desfășurau competițiile de handbal și imediat după acestea, toată lumea fugea către stadionul
de fotbal. La ora actuală această bază este ciuntită și cresc ierburi pe covorul asfaltic, nici un glas de copil nu se mai aude de pe acea arenă care înainte reprezenta o atracție pentru copii și tineret fiind animată de zumzetul copiilor și a tinerilor. Marginalizată la propriu este și noua arenă sportivă, noul stadion. Dacă acum 30-40 ani 2000-3000 de oameni veneau să privească un joc sportiv, acum privesc doar galantarele unui supermarket.
Rep.: Ce credeți că ar trebui să se întâmple pentru a avea din nou o echipă de fotbal, un stadion
pe care să se desfășoare meciuri în fiecare duminică?
D.V.: Normal într-o perioadă ca aceasta trebuie să pornim din nou de la zero, de la copii și tineret
pe care să îi ajutăm să crească și să creadă în ceea ce înseamnă sportul și beneficiile pe
care le dă acesta. Este foarte ușor acum să ne lamentăm și să arătăm într-o parte și în alta, dar
toți suntem vinovați pentru unde se află sportul în Sighișoara acum. Niciodată nu este însă tardiv,
de undeva trebuie să începem , iar în loc de a ne lamenta fiecare ar trebui să ne aducem aportul
cu posibilitățile de care dispunem atât materiale cât și morale. Readucerea competițiilor sportive,
a competițiilor școlare, a competițiilor pe cartiere este foarte importantă pentru că sportul de
masă a constituit întotdeauna pepiniera pentru sportul de performanță. Nu trebuie să avem neapărat așteptări de o echipă ce ar câștiga o cupă europeană, dar la potențialul pe care îl are orașul nostru ar trebui să avem echipe sănătoase care să fie susținute de către municipalitate și de către locuitori și în același timp să existe o arie de selecție extinsă și în satele din împrejurimi. Sunt foarte mulți copii talentați care nu reușesc să își arate valoarea pentru că nu există un cadru necesar.
Rep.: Ce se întâmplă cu acești copii talentați?
D.V.: Cei care sunt norocoși pleacă spre alte localități unde li se oferă acest cadru pentru a se
manifesta iar dacă au norocul și de un bun îndrumător reușesc, alți însă nu această șansă și se
pierd. Este frumos că ne mândrim cu cei care ajung în competiții naționale sau internaționale
dar pentru care noi nu am făcut nimic. Pe de altă parte, degeaba avem săli de sport la școli sau
stadion, dacă ele sunt cu lacăt. Aceste baze sportive sunt făcute pentru copiii și pentru cetățenii
acestui oraș să desfășoare o astfel de activitate. Sportul nu se practică doar până la ora 15.00 și
apoi punem lacăt pe porțile unde sunt terenuri de fotbal, punem taxe pe sălile de sport, în acest
caz înțelegem nevoia de autofinanțare dar decât să stea goale este preferabil să beneficieze de
ele tinerii chiar și fără perceperea unei taxe.
Rep.: Este costisitoare susținerea unei echipe de fotbal în Sighișoara?
D.V.: Investițiile care se fac în sport vor îmbunătății imaginea oricărei comunități. Poate să existe
o altfel de mulțumire decât partea materială care va reuși să vină doar după un anumit timp.
Practic în cât timp credeți că s-ar amortiza Național Arena din București? În 100 de ani poate. Se
implică unele costuri destul de ridicate dar în același timp beneficiile pe care le are chiar și asupra sănătății și a educației pe care poți să o primești într-o mișcare sportivă înseamnă mult mai mult decât partea financiară. Banii se pot scurge în alte domenii care nu au chiar nici o relevanță pentru comunitate. Avem exemplu altor orașe care au mișcare sportivă chiar dacă nu au cine știe ce putere economică, dar sunt unele debușee ce trebuie realizate. Dacă toată lumea își dorește lucrul acesta se va reuși, la un nivel de performanță minimă dar care trebuie să existe. Un oraș, un municipiu trebuie să aibă și o mișcare sportivă, oferind astfel modalități de petrecere a timpului liber pentru cetățenii săi. Pentru cetățeni costurile pentru a participa la astfel de manifestări, de competiții sportive dacă acestea s-ar organiza ar fi minime, costul unui bilet pentru un meci fiind în orașele în care se desfășoară astfel de competiții aproape cât costul unei beri.
Rep.: Credeți că Sighișoara ar fi putut reprezenta o forță sportivă?
D.V.: Nu privesc spre ceea ce am fi putut fi, eu privesc spre viitor și spun un singur lucru: trebuie să avem o echipă și de fotbal, și echipe și de handbal, trebuie să avem o mișcare sportivă. Noi trebuie să plecăm de la premiza că trebuie să avem lucrurile acestea, cu un început firav dar
trebuie să existe. Eu îi felicit pe toți cei care au reușit să încropească o mică echipă, să organizeze o competiție cât de mică, pentru că știu ce greu este în momentul în care nu te ajută nimeni
Rep.: Sunteți un susținător al sportului. De ce sprijiniți mișcarea sportivă?
D.V.: Sportul mi-a oferit unul dintre cele mai frumoase lucruri pe care poate să ți le dea viața.
Nu aș putea concepe viață fără sport. Sunt unele satisfacții pe care ți le oferă sportul, satisfacții
pe care doar cei care îl practică le știu. Sportul în general înseamnă sănătate, înseamnă viață, înseamnă un alt mod de a privi, de a gândi. Sportul reprezintă un mod de a te simți liber, un mod
prin care ajungi ați cunoaște propriile tale valori. Sportul în general te face mai bun și este benefic pentru o societate în care din păcate vedem doar partea întunecată.
- JSR -
