Doru Vlădean își dedică timpul său liber atât practicării sportului (acum doar de întreținere, după cum ne declară) cât și susținerii mișcării sportive. Acesta a redactat chiar și o lucrare în spiritul susținerii sportului date fiind beneficiile aduse de acesta, lucrare din care vom prezenta un capitol.
Sportul: autodepășire sau pasiune
Într-o viață așa simplă și mereu complicată trăim fiecare un vis, pe care încercăm mereu să îl atingem, chiar dacă uneori nu reușim nici într-o viață de om. Mereu plecăm de la premiza că o să reușim dacă muncim mai mult, dacă ne antrenăm mai mult și dacă nu renunțăm oricât de greu ar fi. Totul depinde de voința și de puterea de a merge mai departe.
Nu există limite pentru ceea ce poate face timpul atunci când spiritul este puternic. Trebuie însă să redescoperim trupul, să încetăm a-l otrăvi cu stimulente înșelătoare, să încetăm a-l îndopa cu substanțe nocive, să încetăm a-l privi ca pe un simplu mijloc de satisfacere a plăcerilor proprii. Sportul nu este sinonim cu victoria într-o competiție. Lupta pe care o duce sportivul este de fapt lupta cu sine însuși, cu partenerii, nu cu rivalii, pe care, de fapt, trebuie să-i depășească cu prietenie și nu cu ură. Facem mișcare pentru frumusețea ei. Sportul înseamnă ritm, bucurie, natură, prietenie, echilibru. În toate acestea trebuie să căutăm întotdeauna spiritul sportului care înseamnă disciplină și morală. El trebuie să fie mai presus de meschinărie și compromis. Trebuie să știm să acceptăm deopotrivă înfrângerea și victoria. Sportul își dă posibilitatea să-ți cunoști forțele, limitele, să te învingi și să învingi, dacă voința ta este mai puternică decât a celorlalți.
Numai făcând sport îți dai seama de diferența dintre tine și ceilalți. În goana după confort și tehnică, oamenii au uitat să iubească natura, apele, soarele, munții. Ne pândesc bolile, sedentarismul, stresul și nimic nu ne poate salva din această capcană a civilizației secolului
nostru decât mișcarea și noi înșine. Să tindem din nou spre echilibru, armonie, perfecțiune.
Înainte ca omul să ajungă stăpânul universului el trebuie să devină stăpânul propriei sale vieți. Sportul și spiritul sportului îl vor ajuta să o facă. Sportul este desigur spectacol, sete de victorie, ambiție națională, dar în orice condiții, totdeauna și pretutindeni, el trebuie să rămână o întrecere pur sportivă, respectând legile scrise sau nescrise ale sportului. Sportul înseamnă lupta dreaptă, victoria celui mai bun. După Hamingway, sportul te învață să pierzi în mod demn. Un sportiv nu este numai o excepție a virtuților fizice, o simplă personalitate. El devine în timpurile noastre o mândrie a unui popor, un exemplu, un mit al tinerilor, un ambasador al păcii și al prieteniei între popoare. De aceea el nu are voie să dezamăgească.
Doru Vlădean – pentru JSR
