„Numai dorul mai colindă sat cu sat...”

                    Vatră veche romanească, satul Țopa, ca și Boiu, la 20 octombrie 2011, a implinit 710 ani de la prima atestare documentară. Dar nu anii, ci faptele sătenilor, pe parcursul anilor, demonstrează că intr-adevăr „Veșnicia sa născut la sat”, după cum afirma marele filozof roman Lucian Blaga. Și nu contează mărimea satului, contează doar măreția spirituală a locuitorilor lui.Anume de aceasta m-am convins la finele anului, care tocmai și-a incheiat cursul, participand ca invitat la o frumoasă seară cultural-literară consacrată aniversării a 145 de ani de la nașterea poetului George Coșbuc, numele căruia il poartă și Căminul Cultural din Țopa. Organizată de domnul profesor de istorie și geografie Traian Sabău (actualmente pensionar, dar nelipsit de la viața culturală a satului) impreună cu școala de aici și moderată cu ințelepciune, manifestarea a avut  un impact benefic asupra celor prezenți, care și-au completat cunoștințele despre viața și  activitatea „poetului țărănimii” din reperele biografice, literare și critice aduse de moderator, de invățătoarea Valentina Potinteu și educatoarea Felicia Avram. Grupul de recitatori „George  Coșbuc” a prezentat sub genericul „Numai dorul mai colindă sat cu sat...” un recital de poezie din creația poetului, amintind și despre vizita lor din mai 2011 la Muzeul „George Coșbuc” de la baștina poetului, azi comuna Coșbuc din zona Năsăudului. Profesorul Traian Sabău ne-a povestit cum au fost intampinați ei acolo de către locuitorii comunei, intotdeauna bucuroși de oaspeți. Apoi cu mare satisfacție a adăugat, că in turneul lor prin Maramureș s-au oprit și la Săpanța, unde toți membrii grupului din Țopa și-au cumpărat fluiere, dorind să invețe a canta ca profesorul lor care, la fluier, le acompaniază cantecele, precum a făcut-o și in cadrul frumoasei seri literare. Țopenii i-au ascultat cu atenție pe oaspeții serii: bibliotecara Anca Ciotloș din Albești, Alexandru Teodoreanu de la Asociația STINDARD București, Maria Prodan – poetă din Sighișoara, care cu versurile sale ne-a readus imaginar pe fiecare la baștina noastră, făcandu-ne să culegem amintiri de neuitat „Din vremea cand mergeam pe jos...”. O frumoasă surpriză pentru romanii din Țopa a fost recitalul cantautorului Ovidiu Bucșa de la Casa de Cultură Sighișoara, care a acompaniat la chitară și frumosul colind adus in dar de fiica sa Iulia Maria, cel mai mic și cel mai mare artist amator din acea seară.Recitand un fragment din poezia lui Coșbuc „Săniuța”, domnul Ovidiu a menționat că se simte legat sufletește de satul Țopa, intrucat aici a cules informații și materiale despre folclorul romanesc autentic pentru lucrarea sa de licență, pe care a susținut-o cu succes acum cateva luni la absolvirea facultății de muzică (pedagogie muzicală) a Universității din Oradea. Un exemplar al lucrării „Folclorul de pe Tarnavă”, care cuprinde trei capitole, multe materiale fiind luate din cartea prof.Traian Sabău „Satul meu Țopa – fereastră deschisă spre lume”, autorul l-a dăruit cu mulțumiri doamnei Eusebia Șuteu, animatoare culturală din Țopa, conducător al Grupului folcloric „Tarnava Mare”, cu o vechime de peste 30 de ani. N-au lipsit din program nici colindele aduse de grupul „Tarnava Mare”, susținut de toți cei prezenți. Și-a spus cuvantul și doamna Marișca Sabău, invățător pensionar. Un frumos colind din Maramureș ne-a adus tanărul Bogdan Sabău, povestindu-ne despre tradițiile de acolo și bucurandu-ne cu vocea sa frumoasă revărsată intr-o „Inchinare ca la Maramureș”. Au răsunat colinde din Basarabia și din Ținutul Herța – ținut romanesc, actualmente in reg. Cernăuți, Ucraina.Președintele Asociației „Tarnava Mare”, Dragoș Cismaș, a recitat poezia sa „Credința nu uita s-o iei cu tine” accentuand astfel principiul de bază care ii călăuzește pe romanii din satul Țopa. Acestea și alte surprize poetice și muzicale au răsunat in cadrul serii culturale „Numai dorul mai colindă sat cu sat...” la Țopa, sat despre care se știe departe in lume și despre care vom mai vorbi, pentru că il caracterizează spusele lui Iorga: „La romani se aud mai intai cintecele și apoi răsare Soarele...”.