Admirând la spectacole un șir de frumoase costume populare specifice zonei, am întrebat pe cineva de unde le-a procurat. Răspunsul a fost prompt: „Cum, n-o cunoașteți pe doamna Dorina Boitoș din Țopa, comuna Albești?!”. N-am stat să mă justific că de curând am început să cunosc oamenii locului. O cunoșteam și pe doamna Dorina Boitoș, doar ca membru al grupului folcloric „Târnava Mare”. Ca jurnalist, cum firea mea nu se poate liniști până nu ajunge la sursă pentru a privi cu ochii proprii cum se naște frumosul și utilul în arta populară care ne identifică ca neam, am pornit într-o zi la Țopa. Însoțită de bibliotecara Anca Ciotloș, am luat-o pe jos, ca să pot simți mai bine ritmul unei zile de muncă. Prin ceața care domnea, satul apărea așezat în forma unui semn de întrebare, care ascunde mulțimi de răspunsuri. Unul dintre ele este războiul de țesut din casa meșteriței Dorina Boitoș pe care am găsit-o în plină activitate. Sfătoasă și deschisă la cuget, după cum e firea țăranului pasionat de cultură, doamna Dorina, albeșteancă la origine, la cei 70 de ani ai săi, împliniți în luna mai a anului trecut, este plină de viață și dragoste de muncă, mai cu seamă la războiul de țesut, dând naștere frumoaselor costume populare, în care lasă câte o fărâmă din sufletul ei mărinimos. A învățat această îndeletnicire de la o mătușă a soțului ei, după cum mi-a mărturisit: „Aveam 21 de ani când m-am măritat, stabilindu-mă cu traiul în casa soțului, la Țopa. Peste drum locuia o mătușă a soțului, care țesea la război. Țesea orice: covoare costume... Tot mergând cu soacră-mea pe la ea, am îndrăgit pentru toată viața această meserie. Am început s-o practic periodic în timpul liber, după munca câmpului. Confecționarea costumului popular a devenit o pasiune care pentru mine e un fel de relaxare...”.
Am admirat-o cum lucra la războiul de țesut. E o muncă migăloasă și de loc ușoară: după fiecare fir de culoare potrivită, trecut cu suveica prin urzeală și bătut cu spata, trebuie schimbat locul marcatorului care păstrează distanța dintre fire, menținând poziția corectă. Dacă lucrează de una singură, se ridică de la război, de fiecare dată, pentru această operație. De obicei lucrează însoțită de cineva.Adesea o ajută nora care locuiește împreună cu ea. E de remarcat că doamna Dorina e soacra cu trei nurori harnice, soțiile celor trei fii ai săi, care au bucurat-o cu trei nepoți și două nepoțele. Nu-i exclus ca cineva din ei să-i preia îndeletnicirea. A țesut la viața ei peste 100 de costume populare, pentru adulți și pentru copii, combinând cu măiestrie, mai cu seamă culorile alb-negru (specifice zonei etnofolclorice Târnava Mare), mai rar alb-roșu, în funcție de solicitări.
O ie necesită o lună de muncă bună la războiul de țesut; un rochier – vreo două săptămâni. Iar costumul întreg e o adevărată comoară, cel femeiesc fiind compus din: ie, rochier, laibăr, bundiță, vestă), două crătințe, toate fiind completate de baticul și ghetuțele negre.Țese doamna Dorina, uneori, și cămăși bărbătești pentru ai săi, parte a costumului compus din cămașă, pantaloni, laibăr, șerpar (brâu), care se completează cu pantofi și pălărie, vara, căciulă și cizme, iarna. Cu deosebită dragoste mi-a descris doamna Dorina Boitoș tot procesul confecționării costumului, în care pune mult suflet.Se mândrește discret în sinea sa când vede costumele confecționate de dumneaei, purtate de colegele din grupul folcloric și chiar de unele soliste consacrate care i-au solicitat ajutorul.Iar ieșirile personale în scenă cu grupul „Târnava Mare” sunt zile de sărbătoare pentru ea și întreaga familie.Păstrează vii în memorie spectacolele prezentate în țară și peste hotare: Germania, Franța, ș.a. Și de fiecare dată când vine vorba de grupul lor artistic din Țopa, menționează cu deosebit respect, munca de culegător de folclor a conducătorului Eusevia Șuteu, animatoare a grupului de peste 30 de ani. O urmă de tristețe i-a umbrit fața când am întrebat-o pe cine pregătește dumneaei ca schimb pentru lucrul la războiul de țesut. Am spart tăcerea cu un simplu adevăr, pe care îl rostesc, de fiecare dată, prietenește: „să nu uităm, că, cine nu-și pregătește un schimb destoinic, își taie rădăcinile”. Timpul încă nu-i pierdut. Doamne ajută!
Prof.Eugenia Cimborovici Teodoreanu – JSR
