Pășind în lumea folcului românesc încă din liceu, prin 1970, învățând de la profesorii sași tot ce a fost mai bun, Mircea Boian s-a cununat pentru totdeauna cu acest gen muzical, rămânând un cantautor devotat idealurilor publicului care îl așteaptă. Destinul îl poartă prin lume.Înainte de 1989 pleacă în Germania, de unde se întoarce peste câțiva ani și, încărcându-și din nou bateriile la Sighișoara, prin anii 2000, se avântă peste ocean, stabilindu-se în Statele Unite ale Americii, unde a reușit să-și realizeze visul de a avea un mic studio personal, pe lângă o firmă de construcții. Mircea revine anual în țară în preajma sărbătorilor de iarnă cu mult dor de Sighișoara și de prieteni cu chitara. Dorul de țară, care îl cheamă mereu, îl cântă cu foc și în străinătate, unde a fondat un nucleu muzical în cadrul comunității românești, aprinzând și acolo flacăra cântecului patriotic, cum făcea pe vremuri în România în cadrul Cenaclului Flacăra. Dar nicăieri nu este ca acasă, la baștină, oricât de bine ți-ar fi printre străini.Aici, la Sighișoara, îl așteaptă prietenii.
S-au întâlnit și la începutul acestui an, la localul unui prieten sighișorean, în cadrul unei seri de muzică folc. Au depănat frumoase amintiri rămase cândva pe strune de chitară să păstreze aroma anilor trecuți.Au răsunat cântece ce aveau multe de spus prin vocile și chitarele cantautorilor sighișoreni Ovidiu Bucșa, Adrian (Puiu) Ivanițchi alături de Mircea Boian. N-a lipsit nici Teodor Matei, „omul din spate” care asigură fundalul, intervenind la momentul potrivit. A fost prezentat un bogat repertoriu incluzând piese ale diferiților autori, cât și piese proprii, care te fascinează prin versul trăit și muzica izvorâtă din suflet: „Nu-i dumbravă ca acasă,/ Închid ochii și v-aud...”; „Am biletul dus-întors,/Nu se poate mai frumos...”; „S-a dus albastrul siniliu,/Te-am așteptat până târziu./Tu n-ai venit,/Tu n-ai venit,/Nu mai veni – e prea târziu...”. Superbe surprize muzicale a adus tânara cantautoare Ioana Maria Biriș cu chitara sa, chitară care a fost cândva a lui Mircea Boian.
A fost o seară de muzică folc frumoasă, care, în opinia mea, ar fi fost și mai împlinită dacă se desfășura la sala „Mihai Eminescu” destinată acțiunilor culturale de valoare. S-ar fi bucurat de muzica cantautorilor mai mulți sighișoreni.Ar fi putut participa mai mulți tineri cantautori învățând din experiența celor consacrați. Sighișoara are continuitate în promovarea acestui gen muzical. Acum 9 ani cantautorul Ovidiu Bucșa, referent la Casa de Cultură Sighișoara, a inițiat cursuri gratuite de chitară.Cei 30 de elevi din diferite clase și școli, repartizați în 6 grupe care își țin cursurile vinerea, sâmbăta și chiar duminica, au ce învăța și vor să învețe de la profesorul lor. Muzica și versul purifică sufletul, contribuind la educația estetică, la cultivarea frumoaselor trăsături de caracter. Elevii deștepți nu vor să-și piardă timpul prețios stând doar pasiv în fața calculatorului, mai cu seamă că Sighișoara oferă mai multe posibilități de petrecere frumoasă și utilă a timpului liber, pe lângă școlile unde învață, la Clubul Copiilor, cluburile sportive, Școala de muzică ș.a. Perfecționându-și vocea, însușind un instrument muzical, inclusiv chitara, te dezvolți armonios. Sunt speranțe că unii din elevii domnului Ovidiu Bucșa vor ajunge cantautori renumiți, concurând alături de cei consacrați. Atunci ar reveni poate mai des la Sighișoara cantautori ca Ovidiu Bucșa, punând în aplicare diverse proiecte culturale. De fapt, la despărțirea din acest an, Mircea și Ovidiu au stabilit să implementeze un inedit proiect: O seară de colinde în ajun de Crăciun împreună cu toți prietenii cantautori de diferite vârste. Sper să ne întâlnim atunci, într-un număr mare, la sala „Mihai Eminescu”, cu mult dor de Sighișoara și de prieteni cu chitara.
Prof. Eugenia Cimborovici Teodoreanu – JSR
