Interviu cu dr. Claudia Rolea medic specialist oftalmolog
„Purtarea ochelarilor corectează doar un indice de refracție. În aceste cazuri existând riscul de a nu fi diagnosticate o serie de alte afecțiuni retiniene, cristaliniene sau chiar și glaucomul.” – Dr. Claudia Rolea
Glaucomul este una dintre cele mai frecvente boli care poate duce la orbirea totală sau partial a pacientului. Din acest motiv, recomandările medicilor oftalmologi sighișoreni sunt mai mult decât prețioase în acest subiect. Medicul de familie trebuie să sesizeze cele mai mici problem de vedere și să trimită pacientul mai departe către un cabinet de oftalmologie specializat pentru că nu-i așa nimic nu este mai valoros ca lumina ochilor. Dr. Claudia Rolea, medic primar oftalmologie, competență laser chirurgie în oftalmologie și ecografie oculo-orbitară de la Spitalul Municipal Sighișoara, a acceptat invitația de a ne informa cu privire la una din bolile cele mai frecvente înregistrate la pacienți: glaucomul.
Rep.: Care sunt cele mai frecvente afecțiuni ale ochilor pe care le prezintă pacienții sighișoreni?
Dr. C.R.: Pacienții sighișoreni se prezintă cel mai frecvent la Cabinetul de oftalmologie din cauza afecțiunilor inflamatorii, palpebrale, conjunctivale, infecților oculare, a modificărilor de vedere cauzate de viciile de refracție, trumatisme, corpi străini. De asemenea pacienții cu retinopatii diabetice sau retinopatii hipertensive care prezintă modificări de vedere. O altă afecțiune importantă care aduce destul de frecvent pacienții la cabinetul nostru este glaucomul.
Rep.: Glaucomul. Ce ascunde în spate numele acestei boli?
Dr. C.R.: Este o boală foarte complexă, fiind o neuropatie optică, cronică, progresivă caracterizată prin pierderi ale fibrelor nervoase retiniene și modificări de câmp vizual care pot duce chiar și la pierderea vederii. Riscul cel mai mare în producerea glaucomului îl are totuși tensiunea intraoculară crescută.
Rep.: Câte tipuri de glaucom există și care ar fi tipologia fiecărui tip?
Dr. C.R.: Glaucomul este o afecțiune complexă,o clasificare pe scurt, mai simplă ar fi următoarea:
- Glaucom congenital și juvenil;
- Glaucom primitiv;
- Glaucom secundar;
Glaucomul congenital și juvenil apare la nounăscuți, la copii și la tineri cu vârsta până la 20 de ani. În general cauzat de malformații oculare, de afecțiuni virale sau infecțioase intrauterine sau afecțiuni genetice. Glaucoamele secundare reprezintă o grupă foarte vastă de afecțiuni cauzate de traumatismele intraoculare, de infecții și inflamații intraoculare, de retinopatii diabetice. Există cazuri foarte frecvente de retinopatii hipertensive, pot fi cauzate de asemenea de boli tiroidiene.
Cele mai frecvente sunt glaucoamele primitive ca pot fi:
- Glaucoame cu unghi deschis la care creșterea tensiunii intraoculare se produce în principal din cauza unei îngreunări a drenajului umorii apoase din globul ocular, la care tensiunea ocular crește progresiv, la valori între 20 și 28 de milimetrii coloană de mercur, dar produce în timp o afectare a nervului optic.
- Glaucoamele cu unghi îngust se datorează unei închideri sau respectiv a blocării unghiului de drenaj a umorii apoase cauzând creșteri tranzitorii a tensiunii intraoculare urmate de o încețoșare a vederii, ulterior cu revenirea acestei tensiuni oculare la valori normale și dispariția simptomatologiei. Cazuri mai grave de glaucoame cu unchi îngust sunt glaucoamele acute care apar atunci când unghiul de drenaj al umorii apoase se închide complet, crește brusc tensiunea
intraoculară, scade foarte mult vederea. Pacientul prezintă dureri accentuate și deseori însoțite de grețuri și vărsături, motiv pentru care este bine să se prezinte la medicul oftalmolog.
Rep.: Care sunt investigațiile necesare pentru această boală?
Dr. C.R.: Investigațiile de specialitate necesare depistării și monitorizării ulterioare a bolii sunt în principal măsurarea acuității vizuale, măsurarea tensiunii intraoculare care trebuie efectuată lunar sau cel mai târziu la 3 luni, examenul oftalmoscopic care evidențiază aspectul nervului optic și ulterior este util și în urmărirea modificărilor care apar la nivelul nervului optic. Examenul gonioscopic care se efectuează după punerea diagnosticului și care clasifică tipul de glaucom și examenul de câmp vizual o dată la 6 luni. De regulă, aceste examinări se pot efectua în cabinetele de specialitate și sunt
necesare și pentru urmărirea ulterioară a bolii. În cazul în care este necesar se poate efectua și o tomografie în coerență optică la care se poate examina atât nervul optic cât și stratul de fibre nervoase retiniene iar urmărirea pacientului este mai precisă, evoluția fiind mai ușor de cuantificat.
Rep.: Există categorii de persoane cu risc crescut? Care ar fi acestea?
Dr. C.R.: Da. Important este ca fiecare persoană să efectueze o examinare oftalmologică la cel puțin 2 ani! Persoanele care au depășit vârsta de 50 de ani sau persoanele care au rude de familie diagnosticate cu glaucom trebuie să efectueze acest control mai des.
Rep.: Care ar fi avantajele unui diagnostic precoce la glaucomului?
Dr. C.R.: Diagnosticul precoce presupune surprinderea pacientului într-un stadiu incipient al bolii atunci când nu au apărut modificările de câmp vizual la nivelul nervului optic iar acuitatea vizuală este încă păstrată. Este important de reținut că modificările câmpului vizual cauzate de glaucom sunt modificări definitive nerecuperabile. Prin urmare, tratamentul glaucomatos nu poate reda vederea o dată pierdută ci doar poate să încetinească sau să stopeze evoluția bolii.
Rep.: În ultima vreme, chiar și în municipiul Sighișoara au fost expuse tot felul de oferte pentru consultații oftalmologice gratuite, în baza cărora pacienții au primit anumite sfaturi. Ce părere aveți despre această practică?
Dr. C.R.: În condițiile în care aceste consultații sunt efectuate și mai ales dacă sunt effectuate de un specialist oftalmolog, atunci pot avea un efect benefic asupra pacientului. Din păcate, consulturile la care faceți referire au fost de fapt examinări făcute de echipe de optometriști care au efectuat doar simple prescripții de rețete pentru ochelari. În cursul examinării nu s-au efectuat examene biomicroscopice sau oftalmologice ci doar autorefractometrii și prescripții de ochelari. Aș dori să menționez că prescripția ochelarilor nu reprezintă un consult oftalmologic complet și nici nu-l poate înlocui. Purtarea ochelarilor (recomandați de optometriști) corectează doar un indice de refracție. În aceste cazuri existând riscul de a nu fi diagnosticate o serie de alte afecțiuni retiniene, cristaliniene sau chiar și glaucomul.”
Dorothea Sabina Dâlbea – JSR
