Motto: „imi este dor de tine, mama, ca unui trandafir de apa.”
in timpul regimului comunist granitele de stat ale Romaniei au fost inchise pentru marea majoritate a populatiei, doar o mica parte bucurandu-se de iesiri in strainatate, cu atat mai putin in tarile occidentale considerate capitaliste. Dupa revolutia din decembrie 1989 la guvernarea tarii se instaureaza o conducere democratica si care, printre alte masuri hotaraste deschiderea granitelor pentru toti cetatenii Romaniei. Totodata urmeaza si o perioada de tranzitie care se dovedeste a fi lunga si grea, ducand la scaderea locurilor de munca, liberalizarea preturilor si scaderea puterii de cumparare, fapt ce determina migrarea spre alte tari in vederea gasirii unui loc de munca bine platit si care sa asigure o viata mai buna. Dar cel mai mare exod are loc dupa intrarea Romaniei in Uniunea Europeana in anul 2007, cand pe langa granitele deschise sunt eliminate si vizele pentru tarile membre U.E. in societatea democratica a contemporaneitatii noastre, fenomenul migratiei cunoaste valente necunoscute in vreuna din societatile anterioare. Tocmai liberul arbitru si dreptul la autodeterminare, atat de mult exploatate de societatea sec. al XX-lea, a ridicat posibilitatea interpretarii migratiei si ca posibilitate ultima de sanctionare a guvernarii falimentare a unei natiuni...
in ultimii ani, numarul copiilor lasati in grija unor persoane din afara familiei a crescut alarmant.
in cazul a 22.000 de copii, ambii parinti sunt plecati sa lucreze in strainatate.
Situatiile economice precare indeamna pe parinti la exod, in cautarea unei vieti mai mai bune.
Dar acest trist fapt naste uneori drame greu de imaginat. Lipsa banilor, lipsa traiului decent are ca o consecinta directa dezamagirea parintilor si a copiilor, acestia din urma pot ajunge la depresivitate accentuata, pot deveni timorati si chiar se pot invinui pentru insuccesul material al familiei, inclusiv, pentru plecarea parintilor de langa ei. Toate acestea conduc la o inchidere in sine, la o stima de sine scazuta a copilului…
Din cauza ca o parte din cei plecati la munca in strainatate au copii de varsta scolara pentru care o adaptare rapida la alt sistem scolar ar fi imposibila, impedimentul major fiind limba, multi minori au ramas acasa in grija rudelor, de obicei bunici, iar in cele mai fericite cazuri in grija celuilalt parinte ramas in tara. Sunt insa copii care ajung sa fie ingrijiti de catre vecini sau chiar de niste straini. in consecinta sistemul de invatamant a fost afectat, deoarece randamentul scolar al elevilor a scazut fiind influentat de lipsa controlului parental, apatia copiilor cauzata de dorul parintilor, dar si de motivatia slaba fata de o cariera profesionala in Romania, munca in strainatate oferind mai multe oportunitati de a avea un trai decent, ceea ce a condus la o frecventa mai mare a insuccesului scolar…
Gimnaziul de Stat „Zaharia Boiu” prin profesorii, invatatorii si consilierul scolar au initiat proiectul educational „Crestem impreuna” si au efectuat un studiu care are ca scop identificarea starilor emotionale si sociale prin care trec elevii ai caror parinti sunt plecati la munca in strainatate pentru o perioada mai mare sau mai mica de timp.
in cadrul acest proiect prof. psiholog Bálint Éva a oferit consiliere de grup pentru elevi ai caror parinti sunt plecati in strainatate, avand ca scop principal aflarea dorintelor si nevoilor acestor copii. Proiectul se desfasoara pe termen de 2 ani, iar sedintele de consiliere au loc in Gimnaziile de Stat „Radu Popa” si „Zaharia Boiu”, atat in ciclul primar, cat si in ciclul gimnazial, cu precizarea, ca unele intalniri cu elevii sunt inca in curs de desfasurare.
Obiectivul general al sedintelor de consiliere a fost optimizarea capacitatii de autocunoastere in vederea luarii deciziei.
Obiective de referinta:
- dezvoltarea capacitatii de autoevaluare realista;
- constientizarea resurselor personale;
- identificarea caracteristicilor specifice fiecarui copil aflat in situatia problema;
- stabilirea de relatii reciproc suportive;
- formarea unei atitudini pozitive, responsabile;
- dezvoltarea si optimizarea competentei interpersonale;
- formarea abilitatii de a lucra in echipa, in cooperare.
Prima sedinta. A avut ca scop initierea de relatii de comunicare deschisa intre participanti.
Aceasta prima intalnire s-a constituit intr-un prilej de a-i pregati pe membri pentru o participare
reala la grup si pentru a stabili un climat de grup pozitiv. Grupul a stabilit si a negociat regulile dupa care isi va desfasura activitatea: „Sa respectam parerile celorlalti! Sa nu criticam! Atacul la
persoana este strict interzis! Sa ne acceptam! Sa fim sinceri!”
„Tehnicile de autocunoastere folosite sunt provocative, dand posibilitatea subiectului de a se intoarce spre sine insusi, de a-si pune intrebari legate de propria persoana si de a impartasi cu ceilalti propria experienta de cunoastere a sinelui.” – a declarat d-na psiholog.
Evaluarea primei sedinte a urmarit constatarea impactului pe care il are o astfel de activitate asupra elevilor din perspectiva noutatii in invatare si a castigurilor in plan personal.
„Prima intalnire de grup a reprezentat pentru elevi o experienta noua, un prilej de intalnire cu experientele personale ale tinerilor de aceeasi varsta, o ocazie de autocunoastere si de formulare de probleme. Majoritatea participantilor a simtit bucuria intalnirii cu celalalt, remarcand mediul favorabil, deschis, tolerant, pentru schimburile de experiente, pentru impartasire personala intr-un climat de incredere. Chiar din prima sedinta s-a remarcat suportul pe care il ofera grupul, fiecare elev simtindu-se securizat, valorizat. Fiecare poate deveni prietenul celuilalt! Ca puncte slabe a acestei prime intalniri participantii au remarcat temerile personale, retinerea in comunicarea informatiilor despre sine. sedinta s-a incheiat cu exprimarea de catre participanti a unei dorinte legata de propria persoana, de propriai familie si de reintregirea acesteia.”
in sedinta a II-a, Prof. psiholog Bálint Éva a urmarit mobilizarea tuturor resurselor interne ale participantilor la grup pentru indeplinirea obiectivelor.
sedinta a III-a. A constituit faza de lucru propriu-zisa cu activitati determinate de obiectivele
generale si partiale care vin in intampinarea nevoilor si rolurilor participantilor de a explora resursele personale in scopul dezvoltarii unor atitudini fata de alte persoane care promoveaza respectful fata de drepturile lor si ale celorlalti, toleranta fata de grupuri sau persoane cu pareri diferite, solidaritatea cu alti colegi care se afla in situatii similare; sprijinirii si protejarii copiilor expusi riscului de a fi exploatati prin munca de catre rudele sau vecinii in grija carora au fost lasati de catre parinti.
sedinta a IV-a. A avut ca obiectiv evaluarea activitatii desfasurate prin consiliere de grup.
Am intrebat-o pe d-na prof. psiholog care au fost concluziile si ce a insemnat pentru acesti copii
ramasi practic „singur acasa” aceste sedinte pe parcursul carora si-au putut exprima liberi temerile, constrangerile si lipsa de afectivitate din cauza plecarii parintilor.
„Avand in vedere dezvoltarea relatiilor dintre membrii grupului am propus activitati de grup in
afara sedintelor propriu-zise, prin organizarea unei activitati in care tinerii au venit in contact cu
alte grupuri, cu care au negociat strategii de actiune si impreuna cu care au experimentat noi evenimente. Aceste intalniri informale au dus la cresterea coeziunii grupului si la cunoasterea interpersonala mai buna. Nevoia de apartenenta a fost satisfacuta prin facilitarea contactului
interpersonal, prin comunicarea directa si deschisa care i-a invitat pe participanti la impartasirea
sincera a experientelor, fara temerea de a fi judecati sau evaluati. Nevoia de afectiune a fost satisfacuta prin procesele de grup care au contribuit la constientizarea legaturilor emotionale intre
membrii grupului, pe baza carora ei se pot simti securizati, increzatori, acceptati, iubiti.” – a fost
raspunsul doamnei psiholog. Responsabilitatea unui parinte este, intr-adevar, coplesitoare daca
nu reuseste sa-i vada pe copiii sai ca dar si responsabilitate pe care Dumnezeu, cu Care a colaborat nemijlocit pentru a-i aduce in fiinta, le-a incredintat-o. Ceea ce mai trebuie vazut este ca Domnul ramane neincetat un aliat al muncii parintesti de artizani de suflete.
Noemi Popa – JSR
