UN GEST, CAT UN TURN DE CETATE!

                Mare ne-a fost mirarea, cu cat te apropiai de portile de intrare in Cetatea Sighisoarei, sa auzi tot mai pregnant o muzica linistitoare de fanfara, cu totul aparte, intr-un registru domol, ce imi amintea de acele trupe de fanfaristi ale sasilor de altadata, rasfirate in mai toate satele sasesti ce impanzeau pana mai ieri Ardealul. Doar ca, odata cu plecarea sasilor, satele au devenit pustii, casele locuite candva, de o curatenie desavarsita, au fost ocupate de "conlocuitori”, despuindu-le incet, incet, dupa cum era iarna de geroasa, incepand cu lemnul portilor, mai apoi a venit randul surilor, soproanelor, cotetelor si al altor acareturi, ajungand zeci de localitati sa arate jalnic, precum in anul 1944, odata cu retragerea primului val al sasilor, impreuna cu armatele germane, de pe teritoriul tarii noastre, ocupata vremelnic de trupele Wehrmachtului. Doar ca, dupa plecarea lor, ocupantilor conlocuitori tuciurii, pusi pe distrugere, le-au fost repartizate casele sasilor, odata cu intovarasirea si mai apoi colectivizarea bietilor tarani, care au trecut prin focul lamuririlor, a celor mai indaratnici, dusi si lamuriti cu bastoanele in beciurile securitatii, asa cum au patit si ai mei. De atunci, fiind copil, mi-a ramas intiparit in minte un cantec de pomina, pe care-l fredonam, uitandu-ne, noi copiii, printre steagurile cu secera si ciocanul, la cate-o daramatura de casa cazuta, de unde se itea vreun chip de tiganus. Odata cu plecarea sasilor, cu al doilea si cel mai trist val dupa anul 1989, o buna parte din localitati au devenit sinistru de ruinate, gratie atator guverne si adunari parlamentare cu ale lor legi, peste legi. Cert, un astfel de om, plecat de copil cu intreaga familie in Austria, inca de la varsta de 4 ani, auzind povestirile parintilor sasi, despre tinuturile pline de farmec, despre locurile incarcate de frumusete, despre bogatia acestor binecuvantate locuri, de unde candva a plecat, cu aceasta nostalgie in suflet, a crescut, avand sadita speranta de a reveni la obarsia de altadata a parintilor, mosilor si stramosilor lui. Asa se face, in urma unor initiative, si-a injghebat o Asociatie culturala ce poarta numele de "Emaus Junger”, formatie de fanfaristi constituita din mai multe familii austriece, printre care exista un chitarist si un acordeonist doar de-o schioapa, un copil aflat in primii ani de scoala. De departe, se vedea ca era cel mai mic component al formatiei muzicale, restul grupului de suflatori era constituit din prietenia a doua sau trei familii, desi anul trecut grupul de suflatori era cu mult mai numeros. Acest ritual, de a veni in Ardeal, il fac cu placere, in fiecare vara, cu vreo trei ani in urma s-au hotarat ca o parte din concediu sa si-l petreaca la noi. Componentii trupei calatoresc cu trenul, poposind in diferite localitati transilvane, unde si-au facut obiceiul sa cante, in acelasi timp, sa-si faca noi prieteni. La Sighisoara, prin amabilitatea si bunavointa administratoarei Anelore Schnell, de la "Casa cu Cerb”, si a domnului Ghunter Schoci, si el, la randu-i, component pe vremuri al unei formatii de muzica usoara sighisoreana, reintorsi dupa 20 de ani din Germania, au luat in administrare "Casa cu Cerb”, tutelata de Fundatia germana Messerschmitt – Munchen. In acest loc, din apropierea pietei centrale a Cetatii, muzicantii austrieci au sustinut un veritabil concert in aer liber, primind in schimb ropote de aplauze. Din spusele mai-marelui staroste al formatiei, au adus cu ei cantecele vechi sasesti, pastrate cu grija, cuprinse intr-un repertoriu bogat: valsuri, marsuri, polci, muzica saseasca din Ardeal, aproape uitata. Au fost mult mai apreciati de cei ce le ascultau muzica, cand au inteles ca tot acel program la care am asistat a fost facut benevol, doar de dragul acestor binecuvantate locuri, de o trupa venita dintr-o chemare ancestrala, din respect pentru taria si munca unui Neam apus, vorbind la adresa sasilor care au ridicat Cetatea, cat si acele biserici fortificate sasesti din arealul celor doua Tarnave, a trecerii Oltului si a raului Mures, pe o buna parte din batranul si frumosul Ardeal. Dupa cateva ore de muzica, de la Sighisoara si-au continuat excursia muzicala, comandandu-si un microbuz, care ii va duce in cateva localitati din apropierea Sighisoarei: Laslea, Noul Sasesc, Roandola, cu oprire la Malancrav, unde printul Charles are un mic domeniu. Mai apoi, vor lua drumul Sebesului si de acolo via Sibiu, unde vor sustine cateva concerte la cafeneaua-cofetarie cu specific austriac "Cafe Vien Sibiu”, urmand alte opriri in alte localitati, locuri in care, cu siguranta, isi vor face noi prieteni.

VASILE V. LUCA
preluat de pe www.cuvantul-liber.ro