Prezentă din nou în Cetatea Medievală a Sighișoarei, la invitația domnului Nicolae Teșculă – directorul Muzeului de Istorie, Cipriana Smărăndescu a susținut, la Galeriile de Arte Plastice din Turnul Fierarilor, un vast și încântător program de muzică de cameră, interpretată la clavicord – un vechi și tot mai rar întâlnit instrument muzical, înrudit cu clavecinul. Aparținând Muzeului Sighișoara, clavicordul, confecționat din lemn în anul 1825, a fost restaurat prin grija muzeului și a primăriei. Mânuit cu măiestrie de cunoscuta interpretă Cipriana Smărăndescu, bătrânul instrument ne-a purtat în lumea minunată a polonezelor, menuetelor, cadrilurilor și ariilor din operele secolelor XVIII-XIX, cu farmecul romantic al muzicii vechi medievale, redând atmosfera familială, intimă, a întâlnirilor fruntașilor cetății de cândva. Au răsunat cu căldură, între zidurile reci ale străvechiului turn, impresionante și inedite lucrări din opera lui J. S. Bach, a soției și a prietenilor marelui compozitor, unele dintre ele descoperite în arhive chiar de interpretă. Cu ușurință atingând clapele clavicordului, interpreta parcă ne îndemna să ne luminăm sufletele în acordurile specifice, de o rară sensibilitate, care imitau, când căderea stropilor din înălțimea unei cascade, când desfacerea petalelor minunatelor flori, când foșnetul frunzelor, când chemarea izvorului jucăuș... Iscusința și dragostea cu care doamna Cipriana Smărăndescu cântă la clavicord, de parcă s-ar juca, m-au făcut curioasă să aflu mai multe despre dumneaei, pentru a-i familiariza și pe cititorii jurnalului nostru cu notorietatea personalităților care ne vizitează, întrucât e un mare păcat să nu ne cunoaștem valorile noastre culturale.
Cipriana Smărăndescu are o bogată carieră muzicală și nu-și închipuie viața fără muzică, dragostea pentru care fiindu-i altoită din copilărie (Părinții ei au fost deschiși studiului muzical pentru copii). Cu drag își amintește Cipriana momentele magice când tatăl, Sergiu, pilot de profesie, se întorcea acasă cu partituri muzicale sau discuri pentru copii din întreaga lume. Și faptul că bunica era cântăreață de operă a avut o anumită influență asupra nepoatelor. Dar cel mai mult a fost motivată Cipriana de sora Laura Smărăndescu, cu 6 ani mai mare ca ea, pe care încerca mereu so copieze, în ale muzicii. Astăzi, Laura predă la Conservatorul din București. Și Cipriana și-a urmat calea înfrățindu-se pentru totdeauna cu muzica, parcurgând un traseu muzical complicat dar frumos, baza fiindu-i pusă la Liceul de Muzică „George Enescu” din București, unde a făcut clasa de pian. A urmat apoi studiile la Academia de Muzică din București, unde a primit diploma în muzicologie, după care a obținut un masterat în muzicologie, iar în perioada 1993-1998 se specializează la clasa de CLAVECIN cu profesor Ogneanca Lefterescu, primind diploma respectivă, după care obține o bursă de studii pentru specializare în clavicord la clasa CLAVECIN din Vicenza, Italia, perfecționându-și studiile în perioada 1998-2002 la clasa profesorului Patrizia Marisaldi, absolvind apoi și Conservatorul „A. Pedrollo” din localitate.
Concomitent, în perioada anilor 1996-2004, face mai multe cursuri de perfecționare la clavicord. Astfel, din cei 41 de ani ai vieții sale, 34 i-a consacrat muzicii, inclusiv în Italia unde s-a stabilit cu soțul – Andrea Riderelli. Muzicieni talentați, cei doi soți conduc Ansamblul de Muzică Veche „Aliusmodum” și Ansamblul de Muzică Contemporană „Altrerizonantze” cu care au susținut un șir de concerte în Italia. Dorul de România o aduce în fiecare vară acasă. A cântat la clavicord și orgă la Brașov, Biertan, Cârța, Râșnov, Târgu Mureș, Cluj , unde a fost solicitată, de regulă acolo unde există biserici evanghelice fortificate sau cetăți medievale cu asemenea instrumente. La Sighișoara a susținut în acest an al treilea concert, fiind aplaudată de sighișorenii prezenți și sperând să mai revină și în alți ani.
Mărturisindu-mi că nu se simte total împlinită, prin faptul că are puține concerte în România, Cipriana își dorește ca aceste concerte de muzică de cameră să fie solicitate și în țara ei, România, ca și în Italia, întrucât muzica te purifică îmbogățindu-ți sufletul. Cu o mai bună mediatizare s-ar putea bucura de talentul și munca Ciprianei Smărăndescu mult mai mulți spectatori români. Îi dorim sănătate și noi realizări!
Prof. Eugenia Cimborovici Teodoreanu – JSR
