Zona Sighișoarei reprezintă, fără doar și poate, casa hameiului din România, această cultură veche de când lumea găsindu-și aici mediul propice de dezvoltare, atât datorită condiților climaterice, dar și a oamenilor care fac ca hameiul să reziste frumos.
În capul listei oamenilor inimoși care fac ca cultura hameiului să crească și să se dezvolte se află ing. Acațiu Ervin Mora, președintele Asociației Producătorilor de Hamei din Romănia, cel care face ca această cultură să de dezvolte pe cele 182 hectare, grație celor două societăți comerciale, Moragroind cu patru ferme, cu 127 de hectare, și HopTrade din Saschiz, cu 55 de hectare.
Hameiul, casă bună cu zona Sighișoarei
Într-o zi de septembrie, Mora Acatiu Ervin ne-a făcut o invitație de a vedea pe viu, în zona Seleuș, lângă Sighișoara, cum această cultură prinde viață, de la plantare, recoltare, prelucrare până la livrarea către producătorii de bere. “Suntem cei mai mari producători de hamei din țară, și din păcate, cam unicii din țară. Județul Mureș reprezenta cam 65% din cultura de hamei din țară, am avut în epoca trecută 1.600 de hectare de hamei din cele 2.500 existente la nivel național. Hameiul nu s-a cultivat niciodată decât în Transilvania. Au fost încercări să se cultive în Moldova, dar nu a mers, microclimatul era prea secetos și mai arid. Se spune că unde merge via merge și hameiul, dar această regulă nu a ținut, și nu au reușit să cultive hamei în Moldova”, a declarat ing. Acațiu Ervin Mora.
Importanța adaptării soiurilor
Pentru o mai bună eficiență a culturii hameiului, una din condițiile de bază o reprezintă adaptarea soiurilor la condițiilor climaterice existente la noi, astfel că soiuri autohtone, precum Brewers Gold, încep să facă loc treptat soiurilor importate din Germania, precum Magnum. “Noi spunem că acest hamei din soiul Brewers Gold este bun deoarece berarii, pe vremuri, foloseau acest soi din care se făcea o bere foarte bună. Soiul este foarte bine adaptat la noi, în schimb, este sensibil la boli. În general, soiurile aromate cu cât sunt mai sensibile sunt mai bune calitativ. Nu se caută acest soi pentru că are acizi “alpha”, care conferă berii gustul amar, între 5-7 la sută, este un soi sensibil și necesită mai multe stropiri, iar tendința de a stropi cât mai puțin este una globală și din această cauză vom înlocui acest soi. Din punctul de vedere al soiurilor pe care noi le cultivăm, cel mai rentabil este Magnum, pentru că el face acizi “alpha” între 12 și 15 la sută și la o producție de 1500 de kilograme pe hectar, în condiții normale, rentabilitatea lui este mai mare. Stropești de mai puține ori, cheltuiești mai puțin și are acizi alfa în mumăr mult mai mare. Mergem pe soiul Magnum până când reușim să aducem un Hercules, care a fost creat în Germania, un soi extrem de performant”, a precizat Acațiu Ervin Mora.
Cum se dezvoltă hameiul ?
Hameiul este o plantă perenă, cu un butuc în sol, care anual face lăstari. Primăvara, după lucrările de tăiere aceștia răsar, sunt conduși pe sârme verticale, un număr de trei, cinci sau șase lăstari la butuc, cei răsăriți în plus se elimină. Lucrarea se face manual, în sensul acelor de ceas, după care el se dezvoltă și crește în înălțime. Între timp se fac lucrări de întreținerea solului, tratamente împotriva bolilor și dăunătorilor, până în perioada august-septembrie când începe recoltatul. “Recoltatul se face doar mecanizat, plantele sunt tăiate de la baza corzilor, undeva la 30-40 de centimetri de la sol, se duc cu ajutorul unor remorci speciale la culegătoarele mecanice, unde se culeg inflorescențele femele ale hameiului. După ce sunt culese se usucă imediat în uscătoare cu aer cald, de la 80% umiditate, ajungând la un procent de maximum 10% umiditate”, a declarat Horia Hantău, inginer agronom, șef de exploatație SC Moragroind.
Uscarea, peletizarea și depozitarea
După uscare hameiul se depozitează în vrac sau, special, în baloți. Aceștia sunt păstrați până la peletizare în depozite frigorifice. Peletizarea începe undeva prin luna octombrie- noiembrie după terminarea recoltatului. “Procesul constă în măcinarea și presarea hameiului, ambalarea într-un volum mai redus, vidat, pentru a-și putea păstra calitățile mai bine, păstrat în depozite frigorifice până la livrarea către producătorii de bere. Deocamdată, cerere de hamei vine doar de pe piața internă, fiindcă ceea ce producem noi nu e nici 10% din necesarul României în hamei, marea majoritate a hameiului folosit în România la fabricarea berii este importat”, a precizat Horia Hantău
Factorul cercetării în cultura hameiului
Cultura hameiului în procesul ei de dezvoltare nu putea face rabat de la factorul cercetării. În acest sens prezența Institutul Agronomic din Cluj, prin specialiștii ei, în zona hameiului de la Sighișoara oferă premizele unui viitor care să permită producții mari și de calitate. “Am dorit să fim ajutați de singurul institut care s-a ocupat de cultura hameiului, Institutul Agronomic din Cluj, pentru a nu ne lupta singuri cu descoperirea anumitor elemente necesare adaptării soiurilor aduse din Germania. Am apelat la ei și datorită unor fonduri destinate cercetării, ei reușind să obțină un fond de 20000 de lei din patea statului, din care noi plătim 5000 de lei. I-am chemat, au venit, au contractul semnat pentru cercetare, primul pas fiind analiza solului, să vedem ce microelemente ne trebuie, ce măsuri să luăm pentru a ajunge la performanța soiurilor importate”, a menționat Acațiu Ervin Mora.
În concluzie, vizita în lanul de hamei din zona Seleuș s-a concretizat într-o lecție utilă despre o cultură poate prea puțin cunoscută, care rezistă frumos în zona Sighișoarei, predată de Acațiu Mora cel care face ca hameiul să-și caute cu succes drumul spre gloria de odinioară.
Alin Zaharie
preluat de pe www.zi-de-zi.ro
