Proiectul „Creștem împreună” - continuă să aline suferințele copiilor lăsați singuri acasă

         „Dragă tată,
când ai plecat, eu am început școala. Am rămas cu fratele meu și cu mama... A trecut toamna și a fost ziua mea. Când m-ai sunat, m-am bucurat... Tot timpul mă gândeam la tine. Când te-am văzut mi-a săltat inima de bucurie. A trecut o săptămână și ai plecat iar... Dar trebuie să ne aduci bani în casă." – așa sună o parte din scrisoarea unui copil al cărui tată a fost nevoit să plece în străinătate pentru a munci. Copiii ai căror părinți sunt plecați afară pentru a asigura supraviețuirea celor rămași acasă, sunt niște copii, care la prima vedere par a fi mult prea repede maturizați, copii care încearcă să-și ascundă durerile în spatele unor zâmbete chinuite, dar care nu își pot exprima sentimentele lor în ceea ce privește plecarea forțată a celor dragi pentru a face rost de bani. Proiectul „Creștem împreună”, proiect implementat la Școala Gimnazială „Zaharia Boiu” din decembrie anului trecut și coordonat cu success de către d-na psiholog prof. Bálint Éva, oferă acestor copii sprijin fizic și intelectual, consiliere individuală și colectivă printr-un program zilnic între orele 12-16 după terminarea orelor, unde copii de clasa pregătitoare până la cei din clasa a 8-a, își face temele, desenează, se joacă, și fac diferite activități logice, de socializare și interactive. Organizația „Salvați Copiii” din România, în parteneriat cu Școala Gimnazială „Zaharia Boiu” din Sighișoara și cu ajutorul financiar din partea Fundației Enel Cuore și Intesa Sanpaolo Bank România, derulează programul „Școală după Școală”, în cadrul proiectului „Creștem împreună”, astfel încât elevii să fie capabili să traverseze perioada de absență a părinților. Pentru copii, proiectul înseamnă învățarea unor lucruri noi și interesante, relaxare, înțelegerea și rezolvarea temelor de acasă, pictarea și desenarea unor imagini colorate pe diferite teme, crearea unor colaje minunate și mai ales, legarea unor noi prietenii cu copiii aflați în aceeași situație de viață. Copiii din cadrul proiectului se susțin reciproc, se ajută unii pe ceilalți pentru a depăși teama, sentimentele de abandon, de nesiguranță, tristețe, anxietate, stările depresive, lipsa de motivație, stările de apatie, tulburările stimei de sine care încolțesc în sufletele lor de copii în momentul plecării de acasă a unui părinte. 
Li se poate citi tristețea și dezamăgirea în ochișorii lor, și deși, sunt conștienți că părintele a fost nevoit să plece pentru a-i asigura lor un viitor mai promițător, pentru binele lor, totuși cea mai mare dorință a lor este aceea de a nu mai pleca, de a fi din nou o familie întregită. D-na psiholog Bálint Éva îi ajută cu toate puterile sale câteodată stând de dimineața până seara la școală, oferindu-le consiliere individuală și colectivă, unde acești copii sunt împărțiți pe grupe pe clase și unde ei își pot exprima liber sentimentele, frustrările și astfel, se îmbărbătează reciproc și le recrește încrederea în sine atât de zdruncinată. 
„Riscuri la care copiii singuri acasă sunt expuși:
• Insuficienta dezvoltare a abilităților de viață independentă necesare pentru a face față dificultăților viitoare ca adult: independent în luarea deciziilor, încrederea în forțele proprii, abilități de management al timpului și al banilor, controlul și exprimarea emoțiilor, relaționare și comunicare etc.
• Însușirea deficitară a normelor etico-morale: în absența unui model familial funcțional, a unui mediu sigur și coerent, copiii singuri acasă pot internaliza modelul de neglijare afectivă din cadrul familiei de origine pentru a-l aplica ulterior la vârsta adultă.” – este de părere d-na psiholog.
În cadrul proiectului „Creștem împreună”, copiii au avut parte de o excursie în Târgu-Mureș, unde au vizitat Grădina Zoologică, Palatul Culturii, MacDonalds-ul, fiind însoțiți și de părinți. Urmează în plan o excursie la Brașov, la Centrul „Creștem împreună”, unde copiii speră că vor avea parte de schimb de experiență și vor lega prietenii noi. Copiii intervievați au declarant că au devenit mai optimiști, mai încrezători în forțele proprii, că sentimentul de diferit și de vinovăție nu mai e atât de pregnant, că orele petrecute în fiecare zi împreună în cadrul proiectului sunt plăcute, deloc obositoare și foarte folositoare pentru a înfrunta mai ușor sentimentul nesiguranței și al singurătății.
Dorul imens față de părintele sau părinții plecați dincolo, lipsa lor în activitățile pe care obișnuiau să le facă împreună(jocul cu păpușile cu mama, pescuitul cu tata), lipsa lor la sărbătorirea zilelor de nașteri, nu se compensează prin telefoanele date, prin comunicarea zilnică sau nu, cu ajutorul internetului, prin cadourile trimise sau aduse rar acasă. Rândurile pline de amărăciune din scrisorile următoare vorbesc  de la sine:
„Aș vrea să vă amintesc că vine ziua mea de naștere și cadoul pe care mi l-aș dori ar fi să veniți acasă, să sărbătoresc împreună cu voi. Mami, aș vrea să fii aici să mă înveți să fac prăjituri și să pot sta la povești cu tine oricând, nu doar seara când intri pe internet. Tati, aș vrea să mă înveți să mă dau cu rolele și să ies cu bicicleta cu tine. Dar nu vă reproșez nimic, pentru că știu că ați mers să munciți pentru mine, ca să am un viitor, pentru că mă iubiți. Și știu că vă e dor de mine(...) și cum rezist eu fără voi și voi trebuie să rezistați fără mine, acolo în străinătate, departe de casă, <pierduți> printre străini.”
„Mami, știu că îți e greu să stai departe de casă, dar și mie mi-e greu să stau departe de tine, chiar dacă sunt un copil mare.. În fiecare seară număr zilele care au rămas până la venirea ta și încerc să îmi imaginez cum ar fi să stai acasă și să nu mai pleci...”

Noemi Popa – JSR