"Eu iti pun la picioare banii, tu imi asezi la picioare institutiile statului!”
Imediat dupa 1990, bisnitarii, securistii si activistii de ieri sau angajatii firmelor de comert exterior – deci, cei care au avut "osanza” asigurata, in perioada comunista – au prins, din nou, gustul banilor. Pai, nu-i banul… ochiul dracului? Si ceea ce era de asteptat s-a intamplat: din randul acestora – si, pe parcurs, din sanul urmasilor lor – au aparut miliardarii care si-au burdusit conturile. La inceput, au "lucrat” cu milioanele, ulterior, cu miliardele. Si, nu in lei, unii, ci in euro sau dolari. Cum? Exploatand naivitatea si credulitatea gloatei momite, pe fondul inexistentei unui pachet de legi, adecvat realitatilor economico-sociale in prefacere. Sigur, si pe fondul aparitiei unei clase politice avida de putere si, mai ales, de bani. Or, ne intrebam: nu era pentru toti acesti "miliardari” nevoie de propteaua politica? Pai, era. Iar in punctul acesta al reciprocitatilor de influente si pretentii, brusc si dintr-o data, s-a intalnit politicianul si omul de afaceri. "Eu iti pun la dispozitie sumele pentru campania electorala, iar tu imi asezi la picioare institutiile statului!”, l-a imbiat ultimul, obisnuit sa negocieze orice. Si au batut palma. Consensul s-a statornicit profitabil, de unde si slabirea neincetata a statului. Afacerea mergand ca unsa, felii intregi din avutul poporului au intrat "legal” in buzunarele noilor stapani. Scandalurile, cate au fost, n-au trecut spre publicul larg, fiind ascunse cu grija in dosul usilor capitonate. Asa au procedat, alternativ, in decursul anilor, si cei de la Putere, si cei din Opozitie. De ce credeti oare, stimati cititori, ca, mai recent, in scandalul stenogramelor ascultarilor telefonice, si unii, si altii tac chitic? Simplu. Intrucat unii din cei de la putere si din opozitie se au la mana unii pe altii. Asa cum se au la mana si in cazul privatizarilor dubioase, ale fondurilor uriase cheltuite in campaniile electorale si in cate altele. Un analist politic sublinia, de curand, ca, in timp, politicianul s-a "emancipat”. Voia sa aiba si bani, fiindca puterea politica nu-i satisfacea intru totul orgoliul in expansiune. Asa se explica transformarea formatiunilor politice in adevarate societati comerciale, randuite sa infulece fonduri si bunuri din avutia nationala. Sa fi fost oare acestia "ticalosii care au cumparat voturi pacalindu-i pe pensionari ca le pot dubla pensiile?”, de care vorbea, candva, presedintele Basescu? Noi nu spunem. Sa inteleaga fiecare ce crede si ce vrea. Fapt este un lucru. Lacomia si trufia, ambele nemarginite si maligne, de care s-au contaminat oamenii de afaceri si politicienii autohtoni au distrus nu numai Romania, ci si ideea de democratie, de capitalism. D-aia nu sunt bani nici pentru pensii, nici pentru salarii, nici pentru autostrazi. Pentru nimic. Asta-i clar. O intrebare banala: oare asa va fi si dupa parlamentarele de la 9 decembrie? P. S. Acum, in 2012, ca si in 2011, grupurile de interese, care gravitau, candva, in jurul lui Adrian Nastase, s-au mutat cu arme si bagaje in tabara presedintelui. Cei mai compromisi dintre "baronii locali” ai PSD s-au convertit intre timp la doctrina populara si au devenit sustinatori infocati ai Tatucului de la Cotroceni. Asa ca ceea ce infierau cu justificata indignare cand erau in opozitie, a fost adus la rangul de politica oficiala. Aceeasi spectaculoasa schimbare de perspectiva s-a petrecut in ceea ce priveste depolitizarea functionarilor publici si alte teme de interes larg. In teritoriu, mai ales, totul se cumpara la kilogram si se invarte in jurul unor presedinti de consilii judetene aroganti, putred de bogati, care incep sa aplice propriile legi. Aici, mai ca-i dam dreptate presedintelui Basescu, cand ne spunea ca, prin noua reforma administrativa, se urmareste si "spargerea gastilor” de pe la actualele judete! Numai ca, atentie, sa nu se formeze altele mai mari, la nivelul… megajudetelor!
GHEORGHE GIURGIU
preluat de pe www.cuvantul-liber.ro
