Omul care a dus spiritul Târnavelor în Parlament

         Punctuali și plini de emoție ne prezentăm la ora stabilită pentru a face un interviu, care s-a dovedit în final o discuție prietenească și dătătoare de speranțe cu un parlamentar, de fapt cu un om aidoma nouă, modest și hotărât, cu vorba aspră și fermă, așa cum îi stă bine unui urmaș al dacilor noștri străbuni. Încet, încet distanța dintre demnitar și ziarist dispare, înfiripându-se o discuție sinceră, purtată în termeni amicali ca între două bune și vechi cunoștințe.
Reporter - Mai întâi de toate, stimate domnule Toader Stroian, vă rugăm să ne spuneți cine sunteți, de unde veniți și ce vă caracterizează?
Toader Stroian - Trebuie de la bun început să vă mulțumesc pentru faptul că m-ați invitat la o discuție, având în vedere faptul că impactul publicației dumneavoastră asupra cititorilor este deosebit de important. Vreau să vă spun că, cu toate că de patru ani sunt reprezentantul ales al oamenilor de pe aceste meleaguri în Parlament, eu am rămas același om modest, ponderat și cu bun simt pe care îl cunoaște sau îl va cunoaște fiecare  cetățean de pe Valea Târnavelor. M-am născut într-o binecuvântată zi de Crăciun a anului 1959 în comuna  Albești, loc de care mă leagă totul, loc pe care nu aș putea să-l trădez nicicând, loc în care mi-am început școala, mi-am întemeiat o familie și pe care l-am condus în calitate de primar independent timp de peste 17  ani. După terminarea facultății la Universitatea din Brașov, în anul 1984 am început o frumoasă carieră didactică la Liceul Joseph Haltrich din Sighișoara, iar apoi vreme de cinci mandate am fost primarul Albeștiului, loc de muncă în care am intrat cu o deviză pe care am respectat-o cu sfințenie: „Să faci numai bine” și cred cu tărie că în toți acești ani nu am reușit să supăr sau să nedreptățesc pe nimeni, că activitatea mea s-a reflectat în frumusețea comunei și de ce nu, în bunăstarea oamenilor.
Rep. - Dar despre ultima calitate, cea de deputat, deci de parlamentar al acestui colegiu, ce ne puteți spune?
T.S. - Candidatura mea și apoi alegerea mea în Parlament le pot denumi ca și provocările vieții, pe care le-am trecut cu bine. În urmă cu patru ani mi-am spus „Dacă până acum ai reușit să conduci și să faci bine unei comune, Albeștiul, ce ar fi ca să-ți mărești eforturile și să încerci să aduci același bine pe o și mai mare întindere?” Astfel am candidat și am ajuns deputat, iar din această poziție vă pot sune că nu am făcut puține lucruri spre binele cetățenilor și a întregii obști. De la fonduri pentru introducerea apei și a canalizărilor, pentru reabilitarea drumurilor și a întregii infrastructuri până la doua dintre cele mai dragi laturi ale fiecărui om, școala și credința am reușit să aduc fonduri bănești de la București pentru ca să rămână ceva în urma mea și a noastră după acești patru ani care iată că se încheie în curând. Am avut și inițiative legislative proprii sau la care am fost asociat, iar dintre acestea pot să vă spun că mai aproape de sufletul meu stau trei și anume cea privind completarea Legii nr.350/2001 privind Legea urbanismului, Legea nr.160/2010 prin care se permite retrocedarea terenurilor primăriilor și Legea nr.225/2011 privind renta viageră a valorilor sportive ale României. Că am făcut multe sau că sunt puține lucruri îndeplinite îi invit pe stimații alegători să judece și să hotărască!
Rep. - Stați, că nu vă lăsăm așa de repede! Cum ați putea să ne descrieți o zi de muncă din Parlament? Ce se întâmplă acolo?
T.S. - Să știți că în ciuda faptului că mai apar pe la televiziuni imagini mai puțin favorabile parlamentarilor și aici, ca în orice loc serios de muncă se lucrează cu responsabilitate și cu interes, pentru că decontarea cea mai aspră și sigură a muncii se face în fata celui mai avizat critic, alegătorul care nu te iartă dacă mimezi sau neglijezi munca. Fie că se lucrează în plen sau pe comisii, se citesc și se dezbat documentele primite, se fac completări, se aduc critici și îmbunătățiri și în final, înainte de plen se votează materialele care urmează a deveni legi în comisiile de specialitate. Lucrurile mai spectaculoase, adică lucrările în plenul Parlamentului sunt și cele de multe ori televizate, se dau drepturi la replică, se mai spun și vorbe de duh, iar în final se votează. Responsabilitatea muncii de aici, importanța ei prin efectele pe care le generează, ne face că și cei mai mulți dintre noi să vrem «să facem numai bine»…
Rep. - Înseamnă că mânați fiind de acestea veți dori cu siguranță să candidați pentru încă un mandat?
T.S. - Să știți că nu este ușor să iei o asemenea hotărâre mai ales dacă ești un om responsabil și plin de bun simț. Poți să pui în balanță timpul petrecut mai mult printre străini, departe de familie și de copiii care cresc fără să-i vezi zilnic, părerea alegătorilor care este întotdeauna extrem de critică și pe de alta parte sentimentul că având anumite proiecte începute, toate în slujba binelui oamenilor care te-au votat și pe care nu ai de gând să-I trădezi și analizând atent iți dai seama de calea pe care o ai de urmat. Un rol covârșitor în luarea unei asemenea decizii o are și familia, care va trebui ca încă pentru patru ani să-l știe pe tata departe, la București, la muncă și vă rog să mă credeți că eu am primit acceptul celor mai dragi alegători pentru încă un mandat: soția mea Vali și fiii mei Darius și Dragoș. Deci, vă pot spune și dumneavoastră ca voi candida pentru încă un mandat de deputat și să știți că acolo voi merge la muncă, pentru că munca este lucrul pe care am știut să-l fac cel mai bine în ultimii 30 de ani.
Rep. - Următoarea întrebare apare aproape firesc în discuția noastră. Ce părere aveți despre contracandidații dumneavoastră? Ce șanse le acordați?
T.S. - Niciodată nu am vorbit pe cineva, indiferent dacă a fost de bine sau de rău. Din educația primită de la părinții mei, simplă, curată, dar aleasă, am învățat că nimic din ceea ce ar putea să nu-ți placă ție să nu-i faci altuia, așa că respectând cu sfințenie memoria părinților mei o sa le respect și învățătura. Mai mult, vă declar în cel mai sincer mod cu putință ca eu cred că nu candidez împotriva unuia sau a altuia dintre contracandidați, ci eu candidez doar pentru oamenii de pe Valea Târnavelor, oameni pentru care am cele mai alese sentimente de prețuire și pentru care vreau să-mi pun puterile și capacitățile la dispoziție. Singurii mei contracandidați adevărați sunt, într-o ordine întâmplătoare: minciuna, lenea, răutatea, prostia, incompetența, ipocrizia și frica de muncă, iar pe toți aceștia poți să-i învingi fără probleme. Dar pentru a învinge cu adevărat, trebuie să ai și frica de Dumnezeu.
Rep. - Fără a vă ruga să ne dezvăluiți din strategia electorală pe care o abordați, ar fi interesant să ne spuneți câte ceva din prioritățile dumneavoastră pentru noul mandat. 
T.S. - Să știți că nu voi aborda o strategie electorală foarte pretențioasă și creată artificial în laboratoarele unor institute cu nume foarte sonore. Strategia mea este simplă: fii direct, spunele oamenilor adevărul, respectă-i și prețuiește-i, iar ei îți vor răspunde cu aceeași sinceritate și căldură. Privitor la prioritățile mele din noul mandat, ca să fac un joc de cuvinte, ele sunt legate de continuarea lucrurilor deja începute și ele nu sunt puține, iar pentru un om care vrea să facă câte ceva, prioritățile apar la tot pasul… În schimb, pot să vă spun că am o mare prioritate care m-ar bucura enorm să devină realitate și atunci mi-aș putea considera mandatul dus la foarte bun sfârșit: să nu mai vedem români necăjiți, români care merg îngândurați pe stradă, să apară zâmbetul și bucuria pe fețele mult încercatului nostrum popor și să fie în fiecare casă câte o rază de speranță legată de ziua de mâine…
Rep. - Și pentru că ați pomenit de ziua de mâine, v-aș propune un exercițiu de imaginație cu tema: „Cum vedeți Valea Târnavelor peste 20 de ani?” 
T.S. - O să fiu foarte sincer în răspunsul pe care vi-l voi da. Imaginația este arma de lupta a poeților, a scriitorilor și a visătorilor, a celor care speră că va veni o zi în care… Eu în schimb sunt mult mai pragmatic în tot ceea ce îmi închipui și doresc să se îndeplinească, și nu peste 20 de ani, ci poate ca mâine, chiar dacă termenul pare a fi extrem de scurt, iar pretențiile sunt foarte mari. Aș dori ca România să fie așezată la locul ei meritat din cadrul Uniunii Europene, aș dori ca agricultura să revină la producțiile pe care le avea cu mulți ani în urmă, aș dori ca multe ramuri ale industriei să învie din nou pentru că doar producția înseamnă progres, m-ar bucura ca proiectele autostrăzilor să fie deja realitate, iar trenurile de mare viteză să circule și la noi. Cât despre Valea Târnavelor, cred că turismul, agroturismul va fi cu siguranță cel ce va da tonul bunăstării locuitorilor ei, împreună cu revitalizarea culturilor agricole și în special a viței de vie și eu sper ca într-o zi să vă invit la un tur de neuitat prin „Cetățile Vinului”, adică Saschiz, Seleuș, Băgaciu, Senereuș, Laslău, adică aproape întreg colegiul nostru, pentru că avem tot ce ne trebuie aici pentru a realiza acest grandios proiect ce va aduce belșug și bunăstare harnicilor locuitori de pe aceste meleaguri. 
Rep. - Nici nu ne-am dat seama că timpul a zburat și iată că discuția noastră se apropie de final. V-am fi recunoscători dacă ne veți transmite un gând de suflet pentru cititorii noștri. 
T.S. - Poate că este partea cea mai dificilă a dialogului purtat cu dumneavoastră, având în vedere faptul că nu sunt îndeajuns vorbele frumos meșteșugite, ci oamenii așteaptă și faptele care să le însoțească. Iar faptele se numără și se apreciază, pentru că ele sunt singurele care rămân în urma unui om și ele trebuie să fie numai bune și trainice. Aș îndrăzni să-i încredințez pe cititorii ziarului dumneavoastră și mai departe pe toți locuitorii de pe aceste binecuvântate meleaguri de întregul meu respect și de dorințele mele depline de a realiza cât mai multe dintre năzuințele lor și de a face ca la finalul viitorilor patru ani de mandat să putem să ne privim în ochi, să ne respectăm în continuare. 
Rep. - Vă dorim mult succes și vă mai așteptăm!
T.S.- Doamne ajută!

JSR