Acum zece ani a țâșnit pur și simplu în față, a ieșit de sub praful istoriei, de sub ignoranța comunistă și bâjbâiala tranziției. A fost primul oraș din România care părea că știe ce vrea de la el însuși. O fundație germană, una locală și câțiva tineri artiști au început să organizeze un festival medieval, unic în România. Când noi, ceilalți, nici nu bănuiam ce tentantă poate fi pentru restul lumii o zi de viață în cetatea lui Dracula, ei au lucrat în subteran și au scos la suprafață un oraș-comoară unic în Europa. Cum? Conspirând toți oamenii locului, de la mic la mare la o „înscenare” de zile mari: au vopsit casele, au pus ghivece cu flori la poartă, mușcate la ferestre. Au deschis cafenele, restaurante, au închis porțile cetății pentru mașini și din ce-au putut au făcut case-hotel pentru turiștii curioși. N-au mai avut nopți liniștite vara, dar au prins o gură de oxigen, au prins puteri. Însă cum nimic, dar nimic, nu e perfect pe lumea asta, și acolo ceva trebuia să se infiltreze ca apa în zid: lăcomia.
„Sighișoara nu mai are idei, de asta s-ar putea să nu mai aibă nici oameni, oameni care s-o locuiască. Au încremenit într-un proiect și nu mai văd altă cale. N-ați văzut că toți vând aceeași marfă, toți fac același lucru și toți vor același lucru: profitul maxim? E un oraș dominat de carteluri. Sunt trei-patru magazine ale aceluiași proprietar pe fiecare stradă. De unde mai multe idei, la un singur om? Sighișoara începe să pălească, să nu mai fie vie și să nu le mai aparțină localnicilor”, a spus Ștefan de pe Strada Școlii.
Spectacolul se apropie de sfârșit
Sighișoara a rămas, ca prin minune, o Cetate Medievală locuită până în zilele noastre de oameni ca noi: cu servicii, probleme, copii, câini și pisici. Deși casele lor au văzut și auzit sute de ani de istorie, viața în miezul lor a palpitat cu puterea fiecărei noi generații. Copiii au continuat să meargă la școala veche, oamenii să lucreze în turnurile cetății, iar lăptarii să lase laptele la porțile vechi de pe vremea lui Dracula. Trezirea interesului pentru turism a schimbat într-o oarecare măsură ocupațiile și oamenii. Tot mai mulți sunt acum comercianți sau barmani, hotelieri sau anticari, dar, de locuit, tot mai puțini locuiesc acolo. Tentația de a face hoteluri și pensiuni din casele lor a fost mare, iar rechinii imobiliari n-au întârziat să apară. Cu ei deodată a venit și exodul populației.
În anul 2001, ministrul de atunci al turismului, Dan Matei Agathon, pornea un proiect de la început controversat: Dracula Park. Promitea 40 de milioane de dolari investiție, un megacampus de distracții la Sighișoara, o nebunie pentru anii aceia. Oameni de cultură, localnici, dar și arhitecți, poeți, profesori și artiști s-au opus ideii. Voiau ca cetatea să evolueze firesc, în ritmul ei, acesta fiind singurul mod în care-și putea păstra autenticitatea și unicitatea. Considerau că parcul de distracții ar fi distrus cetatea, iar dacă din acestea sunt peste tot în lume, cetăți medievale locuite, niciuna. Proiectul a eșuat rapid, dar ceva tot a rămas, ca o carie care mai roade cetatea pe dinăuntru. Zeci de firme au cumpărat atunci imobile istorice în speranța că, la terminarea proiectului, le vor exploata la prețuri mari sau le vor vinde cu sume înzecite. Le-au luat de la localnici, proiectul a căzut, iar proprietarii afaceriști tot încearcă să le vândă de ani buni încoace, fără succes. Între timp, casele se degradează, sunt pustii și au un viitor incert. „Sunt cu zecile de firme, din București și Timișoara în special, care au date spre vânzare apartamente în cetate. Eu am încercat să aflu cum e piața pentru că am scos și eu casa mea părintească la vânzare. Am avut surpriza să aflu că toate prețurile includeau și tva. Înțelegeți? Au cumpărat când cu Parcul lui Agaton, poate și mai încoace, în speranța unei afaceri bune și i-a prins criza cu ele. Acum încearcă să le vândă și n-au cui”, ne-a explicat domnul Ștefan, unul dintre cei intrați pe cont propriu pe piață: are de vânzare o casă veche de 400 de ani. Anunțul său sună așa: „Situată în cetatea Sighișoarei, pe strada Școlii, strada care face legătura între Piața Cetății și Biserica din Deal, construcția este o casă de meșteșugari, datând din secolul al XVI-lea. Accesul în casa se poate face atât de pe strada Școlii (intrarea principală) cât și de pe strada Tâmplarilor (paralelă cu strada Școlii) unde este situat garajul, legătura între casa și garaj făcându-se printr-o curte interioară de 49 mp. Casa are o suprafață de 196 mp și este compusă din subsol, parter, etaj și are un număr total de 6 camere și o terasă. Două din camere au tavanul din grinzi de lemn iar celelalte sub forma unor bolte. Încălzirea se face cu centrala proprie dar s-au păstrat și teracotele cu care se încălzea înainte casa.” Prețul: 380 .000 de euro negociabil.
Dar Sighișoara e plină de astfel de anunțuri. În toată cetatea flutură afișe sau bannere cu oferte de acest fel. Dan Coșteiu, manager la agenția Diva Imobiliare, crede că este o acumulare de oferte pentru care n-a existat cerere în ultimii patru ani, de la începerea crizei.
Practic, portofoliul său de vânzări este plin de anunțuri încă din 2008. Iar domnul Coșteiu confirmă: mulți ar vinde, vor să scoată banii investiți, dar nu cumpără nimeni acum.
Pentru Sighișoara, lucrurile sunt mai complicate decât o simplă criză mondială. Cetatea a trecut la viața ei prin ciumă, năvăliri tătare, confruntări armate, greu de crezut că va pica la o criză de cash-flow. Pericolele ce o macină, însă, sunt mai grave, pentru că vin din interior. „Stimată doamnă”, își începe sighișoreanul Ștefan explicația, „la noi pe stradă mai locuiește un singur copil. Da, pe strada Școlii unde stau eu, de când m-am născut, este prima dată când mai avem un singur copil. Cetatea Sighișoarei, unică prin faptul că este singura populată din Europa, riscă să nu mai fie decât loc de popas pentru turiști. Aici se vor concepe copii, dar nu se vor mai naște! Nu vi se pare cel mai ciudat blestem?” Locuitorii cetății îi găsesc vinovați pe cei care au conceput proiectul Dracula Park dând ocazia unor speculații imobiliare, dar și pe actualii administratori, care au refăcut străzile orașului întrun mod care i-a scandalizat pe toți. Când au văzut oamenii că se scot pietrele de pavaj originale ca să fie înlocuite cu altele noi, au trecut la petiții și proteste. Au ajuns să-și facă atunci un site, „Salvați pavajele”, unde scriau zilnic un fel de jurnal de luptă sub deviza „Mafia trece, pietrele rămân!” „Unele au rămas, altele nu. Lespezile de piatră din trotuare, ne spune un localnic constructor de meserie, au fost scoase, deși erau foarte valoroase, fiind originale. Iar ce au pus ulterior sunt pietre de râu fixate într-o șapă prost făcută, cu o concentrație de ciment foarte mică, pietrele fiind cu pământ, murdare, n-au avut aderență și acum se desprind. Treabă proastă, ca să mai facă unii niște bani”, spune el.
Proiectul schimbării pavajelor a fost realizat de o firmă de grădinărit din București, Garden Center, din bani de la buget și fonduri europene, vreo 4 milioane de euro.
Dispariția unui parc păzit de 14.000 de paznici
Cel mai mare parc de distracții din România rămâne un eșec total, răpus de interese politice și imobiliare, după cum scriu acționarii lui, pe un site special creat de ei. Proiectul de construcție îl amplasa în vechea Cetate Medievală Sighișoara. Se preconiza, la vremea aceea, că va fi cel mai ambițios proiect al Ministerului Turismului condus de Dan Matei Agaton. Valoarea investiției Dracula Park s-ar fi ridicat la cca 40 milioane dolari. Dracula Park ar fi trebuit să fie amplasat pe platoul Breite, la aproximativ doi kilometri de centrul vechi al orașului Sighișoara. Platoul Breite este o poiană uriașă presărată cu stejari seculari, pe care o înconjoară o pădure din fag și de mesteacăn. Construcțiile ar fi cuprins 50 hectare. Proiectul prevedea construcția unui castel, Castelul Dracula (o clădire medievală, cu turnuri și donjoane, săli înalte și subsol întortocheat, accese mascate și scări), „Institutul Internațional de Vampirologie Dracula” (o clădire renascentistă, cu alură universitară, care ar fi trebuit să găzduiască săli de conferințe, bibliotecă, complex muzeal, laboratoare de cercetare și un club al vampirilor), care ar fi comunicat prin catacombe subterane. Atracțiile proiectului ar fi trebuit să fie și mai numeroase: un hotel Dracula, un restaurant Dracula, o pensiune Dracula, cabane, vile, baruri, magazine, etc. Societatea, care a reușit să convingă aproximativ 14.000 de acționari, ar fi urmat să construiască parcul de distracții Dracula Park. Cei mai mari acționari erau companiile Brau Union și Coca-Cola, care au investit fiecare 15 miliarde de lei vechi. De asemenea, între acționari se regăseau Adrian Năstase, care a subscris personal suma de 100 de milioane de lei vechi, și Cozmin Gușă, cu 50 de milioane de lei vechi.
Dosarul Dracula Park a ajuns la Departamentul Național Anticorupție, pe vremea când DNA se numea astfel. Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a dat curs unei sesizări a deputatului PNL Eugen Nicolăescu. Acesta reclamase că proiectul Dracula Park a fost un act de înșelăciune. Nicolăescu a cerut procurorilor începerea urmăririi penale față de Dan Matei Agaton, ministru al Turismului la momentul inițierii proiectului, și Adrian Năstase, fost prim-ministru la acea vreme. Agathon și Năstase, fondatori ai societății comerciale Fondul pentru Dezvoltarea Turistică Sighișoara, erau acuzați că ar fi comis fapte penale precum înșelăciunea și infracțiuni legate de Legea societăților comerciale.
Istoric
Sighișoara este o Cetate Medievală cu ansambluri arhitecturale în stil gotic rural, dar și în stil renascentist și baroc. Acestea din urma sunt rezultatul unui efort constructiv survenit relativ târziu, în secolele XVI-XVIII. Din vechiul sistem defensiv, amenajat începând cu secolul al XIV-lea, astăzi mai pot fi admirate 9 turnuri, două bastioane și o parte din zidul de incintă. Turnurile erau plasate în locurile vulnerabile ale cetății și erau prevăzute cu galerii de tragere și cu bastioane de artilerie. Dintre acestea, Turnul cu Ceas (de 64 m înălțime) este cel mai impresionant, fiind unul din marile monumente ale Transilvaniei și, totodată, simbolul orașului Sighișoara. Ceasul din turn este prevăzut cu doua cadrane uriașe (cu un diametru de 2,40 m) și cu o instalație rotativă cu păpuși din lemn pictat, reprezentând divinități din panteonul greco-roman și german, purtând pe cap simboluri din alchimia medievală. Instalația se mișcă la orele 24, aducând la fereastra dinspre Orașul de Jos figurina specifică zilei care începe. Arhitectura religioasă era în evul mediu la fel de importantă ca cea militară. Din cele 9 biserici funcționale în cursul secolelor XIV-XVIII se mai păstrează până astăzi trei, și anume Biserica Mănăstirii, Biserica din Deal și Biserica zisă a „leproșilor”. Aici pot fi admirate piese rare de sculptură și picture religioasă, dar și funerară.
În ceea ce privește arhitectura civilă, este impresionant faptul ca majoritatea celor 164 de case de locuit din Cetate, având cel puțin 300 de ani vechime, sunt considerate monumente istorice. Aici pot fi admirate bolțile semicilindrice din piatră de râu specifice secolelor XIV-XV, ancadramentele de piatră profilată ale ferestrelor care imită goticul venețian, iar în interior tavane casetate și săli în întregime pictate. Dintre aceste edificii, cele mai importante sunt Casa Vlad Dracul, Casa Venețiana și Casa cu Cerb. O construcție deosebit de originală, cea mai mare de acest fel din Transilvania, este Scara Școlarilor, care înlesnește accesul la Liceu și la Biserica din Deal, mai ales pe vreme de iarna. În ciuda construcțiilor din secolul XIX, care au modificat parțial arhitectura medievală, Cetatea Sighișoara rămâne cel mai frumos și mai bine păstrat ansamblu de arhitectură medieval din centrul și sud-estul Europei.
Preluat din JSR - Sursa: Citynews.ro
