Oferim mărțișoare, le cunoaștem legenda?

         Zilele astea oferim fetelor și femeilor din viața noastră mărțișoare, vestitori ai primăverii, care alături de blajinii ghiocei, au apărut pe tarabe precum și în multe magazine. La sfârșit de săptămână cu siguranță fiecare dintre noi vom oferi cel puțin un mărțișor și în aceste condiții poate nu ar fi lipsit de interes să cunoaștem și semnificația acestui mărțișor. Cuvântul Mărțișor are origini latine, legat de numele zeului Marte. Acesta reprezintă atât denumirea populară a lunii martie, cât și vechiul obicei de a purta, începând cu 1 martie un bănuț de argint agățat de un fir împletit din două culori: roșu și alb. Mărțișorul era numit pe timpuri „marț” sau „mărțiguș” (de la numele popular al lunii martie). Există multe legende legate de această frumoasă sărbătoare a primăverii Se spune că era pe la sfârșitul lunii făurar. Iarna nu vroia să plece, dar într-o zi s-a ridicat soarele mare, încălzind cu razele sale pământul. Iată că, la marginea pădurii, de sub crengile unei tufe de spini s-a arătat o floare dalbă. Iarna s-a înfuriat de îndrăzneala plăpândei plante, a trimis ger și viscol, ca să înghețe ghiocelul, căci era vestitorul primăverii. Bietul ghiocel a înghețat, iar zăpada l-a acoperit cu totul. Zâna bună, aflând despre nenorocirea ghiocelului, i-a venit în ajutor. S-a dus la moviliță și a început să dea zăpada în lături. Tot căutând ghiocelul, zâna și-a înțepat degetul într-un spin, din care a început să curgă sânge, dar ea căuta mereu ghiocelul. În sfârșit l-a găsit, micuț și înghețat. Sângele fierbinte al Zânei l-a încălzit și l-a readus la viață. Această faptă bună a Zânei a dat naștere frumoasei tradiții de a purta din prima zi a lunii martie Mărțișorul. Sărbătoarea Mărțișorului este un simbol al renașterii naturii și tuturor speranțelor, al reînnoirilor, căci este sărbătorit la început de primăvară, anotimpul înverzirii și înfloririi. Din vremuri străvechi, Mărțișorul era considerat un fel de amuletă, purtată pentru ca primăvara ce vine să aducă rod bogat și pentru ca fetele să aibă noroc în toate. Tradiția vine din timpuri preistorice și o putem considera una dintre cele mai frumoase datini ale poporului nostru. Cercetătorii susțin că Mărțișorul a fost moștenit de la romani, în calendarul cărora 1 martie coincidea cu începutul Anului Nou, luna martie fiind dedicată zeului Marte. În această zi, fetele și femeile puneau la gât o monedă din metal strălucitor, de obicei din argint, legată de un șnur împletit din lână, alcătuit din 2 fire, unul roșu și altul alb. Mărțișorul se purta 9 sau 12 zile, după care era legat de o ramură de copac tânăr, iar în luna mai cei ce l-au prins acolo, mergeau să vadă dacă le-a rodit pomul. Împletirea firelor de origine animală (lână, păr) e legată de un simbolism al fertilității. Aceasta explică obiceiul agățării firelor de crengile unui pom, pentru a-l face să rodească. Firele pentru mărțișoare erau pregătite la șezători, unde fetele torceau, firele toarse reprezentând legăturile simbolice virtuale ce urmau să le unească destinul. Se consideră că mărțișorul are un simbolism feminin, metalele din care era confecționat la origine fiind argintul sau arama (nu aurul), ambele aparținând simbologiei feminine.
Culoarea roșie, dată de foc, sânge și soare, este simbolul mamei și al vieții. Culoarea albă, care vine de la limpezimea apelor și de la albul norilor, simbolizează înțelepciunea bărbatului. Îmbinarea culorilor înseamnă armonie, perfecțiune, dragoste de viață, renașterea naturii.

Anca Maria Radu - JSR