La mijloc de martie Maia Morgenstern vine la Sighișoara

        Potrivit directorului Casei de Cultura Eduard Bănărescu în 13 martie Maia Morgenstern va fi prezentă la Sala Mihai Eminescu cu spectacolul Miss Daisy și șoferul ei, un spectacol prezentat de Teatrul Evreiesc de stat București și realizat după un scenariu premiat cu Oscar. Transformarea actorilor Maia Morgenstern și Mircea Rusu în bătrâni de 70 de ani, ducând personajele până la 90 de ani, reprezintă punctul forte al acestei piese ce va fi jucată și în Sighișoara la Sala Mihai Eminescu în 13 martie, spectacolul  dorindu-se a fi unul pentru suflet. Miss Daisy și șoferul său, montarea Teatrului Evreiesc de Stat din București îndeplinește perfect cele două lucruri pe care un spectator de teatru și le dorește: un text bine construit și niște actori de nota 10: Maia Morgenstern și Mircea Rusu. Spectacolul ce poartă semnătura regizorală a lui Claudiu Goga și cea scenografică a Ștefaniei Cenean ajunge și în fața publicului sighișorean. Pe site-ul Teatrului evreiesc acestei piese i se conferă un spațiu generos de prezentare, așa cum consemnăm și în rândurile de mai jos.
După ce-a mai distrus o altă mașină nou-nouță, Miss Daisy, văduva unui fabricant evreu bogat, e forțată de fiul ei, Boolie, să renunțe la șofat. Boolie îi angajează un șofer negru, pe flegmaticul și înțeleptul Hoke. La început, relațiile dintre cei doi sunt tensionate, Miss Daisy având întreaga aroganță a poziției ei sociale, o serie de prejudecăți precum și o limbă ascuțită. Dar cu timpul, confruntându-se și cu problemele segregării și antisemitismului, situația se schimbă și cei doi se apropie unul de altul... După debutul cu o plachetă de versuri, autorul american Alfred Fox Uhry (născut la Atlanta în 1936 într-o familie de evrei germani), deținătorul unor prestigioase premii, s-a reprofilat ca libretist de musical-uri (fără să i se dea prea mare atenție la început, iar America’s Sweethart, de pildă, despre gangsterul Al Capone, fiind un eșec total; abia musicalul The Robber Bridegroom, 1975, a deschis seria lui de succese: Uhry a obținut pentru acest text prima sa nominalizare pentru Tony Award), ca scenarist (co-autor al filmului Mystic Pizza, 1988) și  dramaturg. Trilogia Atlanta, care i-a consolidat faima, a fost scrisă în decursul unui deceniu: Driving Miss Daisy, 1987, cea mai cunoscută piesă a sa, distinsă printre altele cu premiul Pulitzer pentru dramaturgie, a fost urmată de The Last Night of Ballyhoo, 1996, Tony Award pentru cea mai bună piesă, și de musicalul Parade, 1998, Tony Award pentru cel mai bun scenariu de musical. Acțiunea pieselor e situată în Atlanta, statul Georgia, în prima jumătate a secolului al XX-lea – The Last Night... în1939 (mai precis, chiar în zilele premierei mondiale a filmului Pe aripile vântului și, concomitent, a invadării Poloniei de către trupele lui Hitler), înalta societate de evrei germani din Atlanta fiind mai preocupată de principalul eveniment social al anului decât de începuturile tragediei din Europa; iar Parade în 1913, tratând un caz de linșaj: omorârea managerului evreu al unei fabrici. Titlul trilogiei și problematica pieselor pune în evidență dubla tradiție căreia îi este cu precădere îndatorat Alfred Uhry în întreaga sa operă: tradiției culturale a Sudului Statelor Unite, precum și tradiției evreiești. Istoria statului Georgia, aparținând cândva așa-numitelor state confederate „sudiste“, ca și a capitalei sale, Atlanta, a fost marcată în secolul al XIX-lea de o problematică specifică, legată de segregația rasială, cu reverberații puternice până în primele decenii ale secolului următor. Reamintim în acest sens câteva repere istorico-literare: până în 1865, în statele sudiste (deci și în Georgia) era permis să ții sclavi. A fost una din cauzele care după alegerea președintelui Abraham Lincoln au dus la Războiul de Secesiune dintre Confederați și Unioniști (statele americane din Nord). În ce privește ocuparea și distrugerea orașului Atlanta de „nordiști“, cine oare nu-și aduce aminte de Pe aripile vântului (cartea și filmul), care descrie amănunțit cele întâmplate? (Tara, plantația de bumbac unde trăia Scarlett O’Hara, se afla chiar lângă Atlanta. – Din roman mai flăm că tot în această perioadă s-a înființat și organizația teroristă a Ku-Klux-Klanului.) Chiar dacă după victoria Unioniștilor din 1865 sclavagismul a fost abolit,  discriminările și tulburările rasiale au persistat. – Totuși, din anii ’60 ai secolului al XX-lea, Atlanta s-a evidențiat prin eforturile susținute de integrare rasială, figura de proră în acest context fiind un alt fiu al orașului: Martin Luther King. Titlul trilogiei și problematica pieselor pune în evidență dubla tradiție căreia îi este cu precădere îndatorat Alfred Uhry în întreaga sa operă: tradiției culturale a Sudului Statelor Unite, precum și tradiției evreiești. Istoria statului Georgia, aparținând cândva așa-numitelor state confederate „sudiste“, ca și a capitalei sale, Atlanta, a fost marcată în secolul al XIX-lea de o problematică specifică, legată de segregația rasială, cu reverberații puternice până în primele decenii ale secolului următor. Reamintim în acest sens câteva repere istorico-literare: până în 1865, în statele sudiste (deci și în Georgia) era permis să ții sclavi. A fost una din cauzele care după alegerea președintelui Abraham Lincoln au dus la Războiul de Secesiune dintre Confederați și Unioniști (statele americane din Nord). În ce privește ocuparea și distrugerea orașului Atlanta de „nordiști“, cine oare nu-și aduce aminte de Pe aripile vântului (cartea și filmul), care descrie amănunțit cele întâmplate? (Tara, plantația de bumbac unde trăia Scarlett O’Hara, se afla chiar lângă Atlanta. – Din roman mai aflăm că tot în această perioadă s-a înființat și organizația teroristă a Ku-Klux-Klanului.) Chiar dacă după victoria Unioniștilor din 1865 sclavagismul a fost abolit, discriminările și tulburările rasiale au persistat. – Totuși, din anii ’60 ai secolului al XX-lea, Atlanta s-a evidențiat prin eforturile susținute de integrare rasială, figura de proră în acest context fiind un alt fiu al orașului: Martin Luther King. Alfred Uhry s-a inspirat în Miss Daisy și șoferul ei dintr-o poveste din propria familie, protagoniștii acesteia fiind bunica sa, Lena Fox, și șoferul ei Will. Premiera piesei a avut loc în 1987 într-un teatru off-Broadway. După ce-a mai distrus o altă mașină nou-nouță, Miss Daisy, văduva unui fabricant evreu bogat, e forțată de fiul ei, Boolie, să renunțe la șofat. Boolie îi angajează un șofer negru, pe flegmaticul și înțeleptul Hoke. La început, relațiile dintre cei doi sunt tensionate, Miss Daisy având întreaga aroganță a poziției ei sociale, o serie de prejudecăți precum și o limbă ascuțită. Dar cu timpul, confruntându-se și cu problemele segregării și antisemitismului, situația se schimbă și cei doi se apropie unul de altul... După această piesă regizorul australian Bruce Beresford a turnat în 1989 un film multipremiat (printre altele obținând în1990 câteva Oscaruri și Golden Globe-uri la categoriile „Cel mai bun film”, „Cel mai bun actor” ș. a., și Ursul de Argint de la Berlinala din același an). În rolurile titulare au jucat Jessica Tandy și Morgan Freeman (tot Freeman interpretase rolul și în spectacolul off-Broadway). Sunt suficiente argumente pentru a nu lipsi la întâlnirea cu Maia Morgesten în 13 martie la Sala Mihai Eminescu.

 Anca Maria Radu - JSR