Învățământul românesc un sistem duplicitar și ineficient funcționabil

     Totul este anapoda… Specific românului, în loc să simplificăm lucrurile, mai bine le complicăm, mai mult le îmbârligăm…
Suntem în perioada înscrierilor pentru examenul de titularizare care va avea loc în data de 30 iulie. Deși, tot sistemul de preluare a dosarelor, de validare a fișelor de înscriere, de susținere a examenului propriu-zis a funcționat brici anul trecut, toate acestea desfășurându-se în centrele zonale, - fapt care a însemnat scutirea de cel puțin a trei drumuri inutile și plătite din buzunarul candidaților - pe concepția românească a celor de sus, și anume: „dacă funcționează ceva bine, de ce să nu stricăm?”, anul acesta, din nou, cadrele didactice s-au văzut nevoite să se deplaseze în centrele desemnate în reședințele de județ.
După ce aproape se milogesc să se învoiască, (programul preluării dosarelor și a validărilor fiind, desigur, dimineața), obosiți și cu nervii la maxim, educatorii, învățătorii și profesorii țărișoarei noastre sunt ținuți ore în șir în fața unei uși închise, pentru a-și valida fișa. Asta după ce ei ajung la centre în timp, la orele alocate fiecărei materii. Pe sistemul, intră cine poate sau cine trebuie, neținându-se cont până la urmă de ordinea intrării afișată pe site cu o zi înainte, cadrele ajung cu toții înăuntru, unde le așteaptă o altă coadă interminabilă în fața singurului informatician desemnat să corecteze și să scoată din nou la imprimantă fișele incorect completate cu datele lor din dosare. Un dascăl programat să intre la validare la o anumită oră, intră după douătrei ore și așa mai departe! Pe nimeni nu interesează nimic, toți sunt extenuați și nervoși! În plus, nu se cunoaște metodologia examenului, sau, cel puțin nu e nimic sigur. De ce ne mai mirăm, știind că anul trecut s-a modificat programa cu doar câteva zile înainte de examenul scris!
Oricum, după afirmațiile unui domn director-adjunct, sistemul educațional funcționează pe următorul principiu: „Totul e posibil, nimic nu e sigur! Iar porțile sunt întotdeauna largi deschise!”
Într-un cuvânt: cui nu-i place, e liber să plece… la căpșuni! Atunci, de ce ne mai mirăm, că tinerii absolvenți pleacă în străinătate, de ce se mai strigă în gura mare la televizor că dascălii României au luat doar note de 2, 3, 4…?! Aceasta este doar o parte a paharului!

Noemi Popa – JSR