„De-oi urma să scriu în versuri, teamă mi-e ca nu cumva
Oamenii din ziua de-astăzi să mă-nceap-a lăuda.
Dacă port cu ușurință și cu zâmbet a lor ură,
Laudele lor desigur m-ar mâhni peste măsură”.
(Scrisoarea II Mihai Eminescu – fragment)
Poezia lui Mihai Eminescu a îmbrățișat mapamondul. În acest asentiment, Asociația literară „Creneluri sighișorene” a organizat în 15 iunie 2013 la Librăria „Horia Teculescu” Sighișoara, comemorarea a 124 ani de la trecerea în neființă a poetului. Gazda primitoare doamna Luciana Todea, a pregătit pe o masă în librărie, o serie de volume de versuri și cărți ale poetului, edițiile cu versuri (antume și postume), printre care a așezat fotografii de la Ipotești și Botoșani, realizate de subsemnata, icoane, obiecte din lut confecționate cu măiestrie, flori. A făcut o prezentare de excepție a vieții și operei marelui poet, a volumelor cuprinzând traduceri din limbi străine, piese de teatru, încercări beletristice. Deosebita intuiție ce se ascunde în vocația stingerii la Eminescu, care-l leagă de anumite prezențe în realitatea înconjurătoare, prima fiind aceea a teiului care devine sălașul lui poetic, ba chiar sfânt, tei care cu freamătul ramurilor sale, cu ploaia de flori, este mereu cel care oficiază ritul de auto-înmormântare pe care poetul îl înscenează. Teiul este deci sacru, de o sfințenie care-i oferă prilejul de a fi un mijloc de apropiere de adevăr. Multe taine a dezlegat doamna Luciana, cu sensibilitatea aproape sacră făcând vorbire despre Eminescu, ne-a dus într-o lume feerică, de neimaginat. Au recitat din opera poetului, Ștefania Pârlea, Anca Nicoleta Micu și Ana Munteanu Drăghici care de asemenea a adus în atenția auditoriului foșnetul poemelor de suflet care te îndeamnă la meditația spre frumos. A prezentat un colaj cu ilustrații și poeme așezate cu talent pe coli atent selectate în onoarea marelui poet. Floare Balint a vorbit despre deosebita atenție cu care a perceput mesajul transmis în poezie de poet și regăsirea printre versuri, impresionată de felul în care citind versurile, emoția i se transmite. Subsemnata am făcut o prezentare de fotografie din vizita la Ipotești – Botoșani în 8 aprilie 2013, am prezentat albumul “Ipotești memoria unei case” din Colecția Ipotești, memorial de studii Ipotești, album în care sunt redate fotografic în detaliu, casa, mobilierul, tablourile, manuscrisele și cărțile vechi ale familiei Eminovici.
Doamna profesoară Marcela Rezeanu s-a referit cu delicatețe la sensibilitatea poetului care a reușit a atinge prin propria inspirație izvoarele poeziei populare, a poeziei de dragoste. Ca profesor, a studiat poezia și a vorbit despre genialitatea și inteligența lui Mihai Eminescu. Cu sensibilitate, a redat prin forța cuvintelor, sentimente, stări de spirit, aspirații, remodelări ale propriilor experiențe într-o formă aparte, capabilă să capteze interesul auditoriului.
Poezia ca stare de gratie, este trăită nu doar de poet, ci și de cititor, atunci când fiecare dintre aceștia constată, la un moment dat, că este deja acolo, unde Poezia le-a îngăduit să fie.
Domnul Nicolae Codrea a prezentat un album de ilustrații cu catrene ale poetului achiziționat de la Galeria Anticariatului Iași – Dumitru Grumăzescu. A conservat și păstrat din 1977, o frunză din Teiul lui Eminescu din parcul Copou - Iași. A citit versuri dintr-un volum de versuri al poetei Veronica Micle ediție 1969. Raul Gogoașă a împărtășit emoția care îl încearcă în „casa cărții” aici unde spiritul viu al celor care trăiesc poezia, se pot întâlni spre a schimba impresii, mai ales fiind vorba de poetul neamului.
Înălțătoare momente au fost, interpretarea la chitară a lui Traian Comșa și Anda Voican – voce, melodii pe versurile poetului Mihai Eminescu, cât și melodii din creațiile proprii, dedicate poetului. Pentru că există și persoane care știu să asculte, ni s-a alăturat prof. Jeni Chirteș, Pompiliu Rezeanu, doamna Floarea Caciuc din Ploiești, Laura Codrea, Claudia Pârlea și alte personae care au răspuns invitației noastre.
Poezia lui Eminescu este cu mult prea complexă pentru a fi limitată la tiparele acestui articol. E mult mai profitabil a interpreta textele eminesciene nu ca fiind operă de final a unei perioade virtual încheiate în anii maturității sale, ci ca o creație care pășește pe drumul poeziei viitoare, ba chiar al poeziei iminente.
Toate generațiile se vor afla sub influența creației eminesciene în tot ceea ce are ea mai bun, mai frumos, ridicânduse spre acel intelectualism rafinat al “Mioriței”, al doinelor sau basmelor populare. Eminescu este un poet român tradițional, absorbind toate elementele literaturii antecedente.
Zadarnic șterge vremea
Zadarnic șterge vremea a gândurilor urme!
În minte-mi ești săpată ca-n marmura cea rece,
Uitarea mână-n noapte a visurilor turme
Și toate trec ca vântul dar chipul tău nu trece.
În veci noaptea și ziua șoptesc în gând un nume,
În veci la pieptul bolnav eu brațele îmi strâng,
Te caut pretutindeni și nu te aflu-n lume,
Tu, chip frumos cu capul întors spre umăr stâng.
Astfel în veci în minte-mi încremeniși frumoasă
Și văd în veci aievea divinul tău profil.
O, cum nu pot în brațe să te omor plângând,
Tu, blond al vieții mele ș-al dragostei copil!
Zadarnic cat repaos pe perina cea moale,
Îmi pare c-a mea tâmplă pe piatră o am pus
Și noaptea-ntreagă ochi-mi în lacrimi se îneacă
Și mintea mea în noaptea de veci va fi apus.
Pe cât mai am în pieptu-mi un pic măcar de sânge,
În inimă cât fibra din urmă va trăi,
Avare, ele-n sine icoana ta vor strânge,
Cu dânsa împreună și ele vor muri!
O, rai al tinereți-mi, din care stau gonit!
Privesc cu jind la tine, asemeni lui Adam,
Eu nu gândesc c-o clipă am fost și fericit,
Ci mor, mor de durerea că-n brațe nu te am.
Mihai Eminescu
Încărcați spiritual de acest moment de glorie, am cântat un „La mulți ani!” celor care și-au sărbătorit ziua de naștere: Pompiliu Rezeanu, Anca Nicoleta Micu și doamna Luciana Todea, („… trei Doamne”). Am fost atâți ׳ cât trebuia să fim, în sacru loc unde cartea stă la loc de cinste.
Gabriella Costescu - Președinte a Asoc. Lit. „Creneluri sighișorene”
