Medierea este o modalitate alternativă procesului în instanță, de rezolvare a conflictelor dintre părți. Medierea este o procedură voluntară și confidențială care implică intervenția unei terțe persoane: mediatorul. Mediatorul este neutru și imparțial, el facilitează comunicarea între părți, generându-le, prin tehnici și metode specifice, opțiuni de rezolvare a conflictului. Mediatorul ajută părțile implicate într-un conflict să găsească o soluție reciproc acceptată. Principiile medierii sunt:
a) caracterul voluntar și autodeterminarea - părțile apelează de bună voie la această procedură care vine în ajutorul oamenilor, este accesibilă, mai puțin formală, le rezolvă problemele într-un timp scurt și nu în ultimul rând îi costă mai puțin. Pe parcursul medierii părțile au posibilitatea de a se retrage, dacă consideră că se ajunge la un blocaj care nu poate fi depășit.
b) confidențialitatea – tot ceea ce se întâmplă/discută în cadrul medierii este confidențial. Mediatorul este ținut de lege asupra păstrării secretului medierii. De asemenea, dacă la discuții participă alte persoane: rude, experți, specialiști, avocați, aceștia vor semna un acord de confidențialitate înainte de începerea procedurii.
c) neutralitatea și imparțialitatea – mediatorul nu reprezintă interesele și nu susține nici o parte. El este cel care asigură echilibrul între părți, facilitează, ajută, construiește și menține o atmosferă de încredere între părți, care va duce în final la găsirea unei soluții comun acceptate și astfel mult mai ușor de respectat și asumat. Pentru că judecătorul pronunță o soluție pe baza probelor prezentate, aplicând legea. La mediere, părțile își construiesc singure soluția conform nevoilor și intereselor proprii. De aceea, putem spune fără să greșim că în mediere ambele părți câștigă, soluția găsită va fi ușor respectată, acest lucru contribuind și la așezarea relațiilor interumane și intergrupuri pe un fundament al bunei conviețuiri, al respectului reciproc. Aceasta va contribui la diminuarea înverșunării, tensiunilor, în cadrul societății, comunității.
Care este istora acestei profesii în România?
În Romania, medierea și organizarea profesiei de mediator este reglementată prin legea nr. 192/2206, modificată și completată de legea nr. 115/2012, modificata prin O.U.G. nr. 90/2012 și prin Legea 214/2013. Potrivit art. 4 alin. 1 din legea nr.192/2206, medierea este o activitate de interes public. Prin legea nr. 115/2012, care a modificat art. 2 alin. 1 al legii, s-a introdus obligația persoanelor fizice și juridice de a participa la o ședință de informare cu privire la avantajele medierii, obligație activă inclusiv după declanșarea unui litigiu în fața instanțelor de judecată. Legislația internă este confirmată și completată de legislația europeană în domeniu, respectiv: Directiva 2008/52/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 21 Mai 2008, precum și de alte recomandări și directive.
Practic ce face un mediator?
Mediatorul folosește tehnici variate pentru a interacționa cu părțile, ajutându-le să ajungă la o înțelegere. Un bun mediator are abilitatea necesară de a ajuta părțile să-și controleze sentimentele și emoțiile astfel încât să poată face un compromis, să înțeleagă și să simplifice neînțelegerile dintre ele. De asemenea facilitează comunicarea dintre părți pentru a găsi opțiuni de rezolvare a disputei prin negociere în vederea ajungerii la o soluție comun acceptată. Apoi, un mediator bun are capacitatea necesară de a ajuta părțile să rețină rezultatul la care au ajuns. La fel de important este și ce NU trebuie sa facă mediatorul: să nu decidă în numele părților, să nu judece, să nu oblige părțile să resolve disputa, să nu intimideze, să nu mintă, să nu divulge confidențe.
Cum se împacă medierea cu legislația actuală? Cât ajută și cât încurcă legislația activitatea unui mediator?
Medierea este o profesie reglementată printr-o lege specială, Legea 192/2006 care a fost completată și modificată de mai multe ori până în prezent. Această lege spune foarte clar că medierea este o profesie nonjuridică, este o procedură de rezolvare a conflictelor, exceptând judecata în instanță. Scopul medierii este acela de a regla relațiile în cadrul societății și este bazată pe încrederea părților în mediator, pe cinstea, probitatea morală și profesională a mediatorului. De aceea susțin că legislația trebuie să întărească și să garanteze o mediere reală, care să se desfășoare în biroul mediatorului sub protecția legii. Dacă acest lucru nu se va întâmpla, se va pierde esența medierii și scopul ei nu va mai fi atins. Prezentele modificări ale legislației, prin Legea 214/1013, prevăd ca înaintea admiterii cererii de chemare în judecată, informarea privind avantajele medierii să poată fi făcută și de către judecători, procurori, avocați, notari și consilieri juridici. Mai mult decât informare, aceștia pot elibera și acte doveditoare că justițiabilul a parcurs această informare. Aici este o problemă pentru că mediatorii au mari îndoieli că această informare va fi făcută așa cum prevede legea, și anume, va viza „avantajele medierii”. Eu sper ca populația să înțeleagă că, atunci când ai nevoie de medicamente te duci la farmacie nu te duci la magazinul alimentar și nici nu ceri sfatul economist, ci al medicului.
De asemenea, eu sper că lucrurile se vor așeza pentru că medierea este o profesie nouă, oamenii încă nu cunosc foarte bine despre ce este vorba, dar oamenii se vor informa și se vor folosi de această metodă alternativă, care este deosebit de avantajoasă din multe puncte de vedere.
Cum sunt organizați mediatorii la nivel de județ?
Mediatorii fac parte din Asociații profesionale ale mediatorilor. La nivel de județ există asemenea asociații, unele mai vechi, altele mai noi. Pot să va spun că la Sighișoara avem Asociația Mediatorilor „Ex Aequo” Sighișoara, care încearcă să facă cunoscute avantajele medierii la nivel de oraș și împrejurimi.
Care sunt problemele cele mai stringente ale mediatorilor?
Lipsa de informare a populației cu privire la existența acestei metode alternative de rezolvare a conflictelor. Dacă informația corectă va ajunge la oameni, aceștia vor decide în cunoștință de cauză încotro se vor îndrepta: spre instanță, unde costurile sunt mult mai mari și timpul de rezolvare mult mai îndelungat, unde mereu unul va pierde și celălalt va câștiga, sau spre mediere, încercând să-și construiască soluția de rezolvare a conflictului conform propriilor nevoi și interese, într-un timp scurt, într-un mediu confortabil și confidențial, cu costuri decente. Eu am încredere că oamenii bine informați vor avea inteligența să decidă ce este mai bine pentru ei.
Ce ar trebui îmbunătățit pentru o mai bună activitate a mediatorilor?
Legislația trebuie corectată și aliniată pentru a se păstra esența medierii și pentru a se atinge, la nivel de societate, scopul acestei metode alternative. Trăim într-o perioadă plină de zbucium, oamenii au nevoie de pace. Pace cu ei înșiși și pace între ei. Conflictele, de multe ori, sunt exacerbate în mințile pline de ură și înverșunare. Când elimini acest lucru, apare limpezimea. Și e bine. Apoi, mediatorii trebuie să păstreze demnitatea acestei profesii și să facă totul în această direcție. Atât în viața personală cât și în cea profesională. Mentalitățile se schimbă încet, încet.
Și noi suntem în mijlocul acestor schimbări!
Florina Ștefan - mediator autorizat – pentru JSR
