Festivalul Hameiului din Transilvania va avea loc în perioada 22-23 august, în Seleuș (com Daneș), la 7 km de Sighișoara, Ferma de Hamei!
Hameiul, aflat la început numai în flora spontană, a fost utilizat încă din antichitate la prepararea unor băuturi și ca aliment. Originar din Europa, a intrat în cultură începând din secolul VII, mai ales în zonele mai umede și răcoroase din centrul și vestul Europei. O amploare deosebită a luat cultura de hamei în secolele XIV-XV, odată cu dezvoltarea industriei berii în Bavaria, Boemia și Belgia.
Pe teritoriu României de azi, utilizarea hameiului provenit din flora spontană, apoi a celui obținut din cultură, este menționată în scrieri începând din secolul al XIV-lea în Transilvania, unde obiceiul cultivării hameiului a fost împământenit de către sașii veniți de pe malurile Rinului, iar legenda spune că primele plantații intensive i s-au datorat mai ales domnitorului Vlad Țepes supranumit și Dracula.
Sașii transilvani adusesesă cu ei hameiul din întinsele ținuturi germanice unde îl cultivau pentru a-l folosi la producerea berii. Aici, la noi, sașii cultivau la început hameiul doar pe la marginea plantaților de vița de vie sau pe lângă casă. Adevărate plantații de hamei sunt consemnate în documente istorice doar pe la începutul anilor 1500, dar ele persistă de mai înainte și li se datorează, cu toată surpriza, lui Vlad Țepeș. Acesta, care se născuse la Sighișoara, devenit între timp cruntul domn al Țării Românești, se întorcea dintr-o expediție militară când a dat, din întâmplare, peste un corp de armată formată din turci și tătari care asediaseră cetatea Sighișoarei pentru pradă. După ce i-a învins în luptă și a luat peste 200 de prizoneri, voievodul a poruncit ca aceștia să fie trași în țeapă chiar pe dealul pe care avuse loc lupta, și care se află în apropierea Cetății. Peste 200 de țepe răsăriseră și, de îndată, toți prădătorii luați prizoneri fuseseră pedepsiți. Un an de zile nimeni nu avea voie să se atingă de locul cu pricina, sinistra pădure de țepe urmând să se țină drept pildă pentru toții ceilalți care s-ar mai încumeta să atace cetatea. Singurii care primiseră permisiune să se apropie erau femeile care își căutau bărbații răniți în luptă și rudele celor morți în bătălia cu turcii. Dar Vlad Țepeș ceru sașilor să îi aducă urgent mai multe coșuri de nuiele în care urma să-și care prada de război pe care turcii o abandonaseră în fuga lor. Se spune că aceasta fusese imensă și coșurile sighișorenilor nu ajunseseră. Mai rămăseseră câteva coșuri în care se aflau conuri de hamei puse la uscat, și oamenii lui Țepeș le-au adus și pe acestea, claie peste grămadă, în căruțe, fără să mai fie golite. Vântul năprasnic care bătea, a spulberat tot hameiul peste pădurea de țepe. În primăvara anului următor, trupurile celor trași în țepe nu se mai zăreau deloc. În locul scheletelor, pe țepe, se ridicaseră vrejurile de hamei. Nu se mai pomenise așa cultură bogată de hamei, niciodată în această zonă. Se mai spune că din acestă prima recoltă s-a făcut o bere pe cinste, iar un butoi i-a fost trimis și lui Țepeș, la Târgoviște. Interesant este faptul că legenda povestește despre modul de aranjare a țepelor, la o distanța de 6 metrii una de alta aranjate pe rânduri din 12 în 12 metrii, geometrie practicată și astăzi în culturile de hamei.
Astăzi, cele mai întinse culturi de hamei se găsesc în plantații special amenajate din zonele din jurul Sighișoarei, unde se valorifică conurile pentru industria berii.Pentru a-și proteja culturile și pentru a păstra această veche tradiție, principalii cultivatori de hamei s-au asociat și au format Asociația Producătorilor de Hamei din România care caută permanent mijloace de promovarea și susținere a producției românești de hamei. Un astfel de mijloc se dorește a fi și ”Festivalul Hameiului” care se va organiza pentru a doua oră la sfârșitul verii acestui an, în perioada 22-23 august, chiar langă ferma de hamei din Seleuș (comuna Daneș) la 7 kilometri de Sighișoara.
