Hermann Oberth (1894-1989) este cunoscut, din păcate, mai mult pe plan internațional decât în România, în special în lumea restrânsă a savanților din domeniul astronauticii. Însă, la Sibiu, la Mediaș și la Sighișoara, unde Oberth s-a născut, a copilărit și a studiat, oamenii cunosc foarte multe despre viața și realizările savantului transilvănean și vorbesc cu multă mândrie despre concetățeanul lor, "sasul genial, dar și puțin nebun, din Sighișoara".
[...]
La Sighișoara, unde Oberth și-a petrecut copilăria, edilii de azi ai orașului au amenajat în Muzeul Municipal, evident, sus în pod, o expoziție dedicată vieții și activității lui Hermann Oberth. Ne întâmpină și ne conduce pe scările înguste tânărul director al Muzeului, Nicolae Teșculă, bucuros că "presa se mai interesează și de lucruri serioase, de oameni care au făcut ceva pentru știință". Vizităm cu interes expoziția cu fotografii și documente originale legate de viața și activitatea lui Hermann Oberth. Aflăm că, potrivit biografului Ianzer Heinz Jürgen, la vârsta de 11 ani, Oberth, aflat la Sighișoara, este fascinat de scrierile lui Jules Vernes. Spre deosebire de ceilalți copii care-l citeau pe marele scriitor francez, Oberth își folosește cunoștințele matematice și fizice, pentru care avea o aplecare deosebită, și, nu numai că-l citește cu creionul în mână, dar îl și "corectează" în multe locuri pe Jules Vernes.
După ce a terminat studiile primare și gimnaziale la Sighișoara (Școala din Deal) și Mediaș (Liceul Șt. L. Roth) și, apoi, a studiat fizica la Cluj, München, Götingen și Heidelberg, în ianuarie 1922, studentul Hermann Oberth își scria prefața la prima lui lucrare: "Racheta spre spațiul interplanetari". Ea consacra patru teze esențiale în domeniul astronauticii: 1. Se pot construi aparate capabile să se ridice deasupra atmosferei terestre; 2. Astfel de mașini vor învinge forța de atracție a pământului; 3. În ele pot călători oameni, fără a fi în pericol; 4. Construcția și folosirea acestor aparate de zbor pot aduce omenirii inclusiv beneficii economice.
[...]
În februarie 1932, Oberth a fost vizitat la locuința sa din Mediaș de un agent sovietic, Vladimir I. Kubin, care i-a prezentatat o ofertă atractivă din partea Moscovei: "Salar mare, locuința frumoasă, condiții excelente de muncă" etc. Oberth a refuzat oferta, dar a realizat că "rușii înțelegeau ceva din construcția rachetelor și chiar experimentau intens".
În septembrie 1941, prin Viena și Dresda, Oberth ajunge la Peenemunde, la "Centrul german de cercetare și dezvoltare a rachetelor balistice". Când a ajuns el, construcția celebrei rachete germane de luptă V2 era deja finalizată. Însă, aici a început studiul pentru una dintre lucrările sale importante, "Cea mai bună separare a agregatelor în trepte".
[...]
După terminarea războiului, Oberth se întoarce la Feuht, lângă Nüremberg, unde tatăl său, rămas la Mediaș, cumpărase o casă. În 1948, primește un post de consilier în Elveția, iar în 1950 încheie un contract cu Marina italiană și se mută cu familia la La Spezia. În 1953 se întoarce din nou la Feuht, unde va elabora lucrarea "Oamenii în Cosmos". În 1955, discipolul lui Oberth, Wernher von Braun, reușește să-l ducă, în sfârșit, în SUA pe mentorul său. La "Redstone Arsenal", din Huntsville, care va deveni mai târziu Centrul pentru Dezvoltarea Rachetelor Cosmice - NASA, lui Oberth i s-a amenajat un birou special. Dar nu înainte de a fi supus unor numeroase verificări de "ordin ideologic", inclusiv testarea cu detectorul de minciuni, pe care a trecut-o cu succes. Obert avea sarcina "să dezvolte proiecte pentru viitor", ceea ce a și făcut. Prima sa lucrare a fost "Dezvoltarea tehnicii rachetelor în următorii zece ani". Apoi urmează o serie de cercetări despre posibilitatea zborurilor pe Lună. Dar, după cinci ani, Obert se întoarce în Germania, la Feuht, unde avea să trăiască până la 28 decembrie 1989. România fiind atunci în plină revoluție, moartea lui a trecut neobservată în țară.
Citeste tot articolul "Hermann Oberth parintele astronauticii" pe Jurnalul National
