Drumul de la Criț spre Meșendorf șerpuiește printre dealuri înflorite peste care în depărtare curgea o perdea deasă de ploaie. Este un drum destul de bun, dar pustiu, pentru că majoritatea turiștilor care ajung în părțile astea zăbovesc la Viscri, Saschiz și în alte sate vecine mai cunoscute.
Fiind dimineața unei zile de sărbătoare, doar gâștele țanțoșe care-și făceau rondul prin sat și zarva estompată de porțile ca de cetate erau semne că satul ar fi totuși locuit. Altfel, șiruri de case imense, bătrâne și demne, unele evident părăsite, altele zugrăvite pastelat și îngrijite. O stradă largă, cu mult spațiu verde până la case, urcă spre colina din estul satului, pe care veghează ca în toate satele cu rânduială săsească biserica fortificată. În ciuda clădirii ruinate din fața ei, turnul zvelt și imaculat al bisericii și acoperișul nou renovat sunt o vedere îmbucurătoare.
Citeste tot articolul pe Povesti Sasesti
