Ne dorim să mâncăm bine. Ne uităm la cei care ne servesc. Dacă zâmbesc, dacă au unghiile curate și tăiate. Dacă ne vorbesc frumos. Dacă vesela este curată și fața de masă scrobită și lipsită de găurile chiștoacelor grăbite. Dacă hainele le sunt curate. Acolo unde ne place ne vom întoarce. Experiențele neplăcute le vom povesti prietenilor și pe rețelele de socializare. Să nu pățească și ei ca noi. Să evite.
Ne place muzica. Înregistrată. Ne plac formațiile de muzică. Live. Dar ne plac și trilurile păsărelelor. Uneori și pentru acestea plătim. Cu timp, cu kilometri, cu bani. Pentru deconectare și relaxare. Dar nu la toate terasele ne dorim să ascultăm muzică. Nu orice gen este potrivit oriunde și oricând. Uneori, cele mai plăcute acorduri sunt oferite de privighetoarea ce se apropie zglobie, de pârâiașului ce ocolește câteva pietre, de vântul ce trece prin firul ierbii. Pe altfel de portative. Trebuie doar să vrem. Altceva.
Iată experiențe din călătorie.
JO PUB
Pizzarul restaurantului era responsabil cu căratul, gătitul și ruleta. Un joc de noroc la care accesul era condiționat de cumpărarea a doi litri de bere dintr-un sortiment anume. Reprezentantele mărcii poposiseră și la masa noastră. Cu oferta și ruleta. Nu aș fi putut bea mai mult de un pahar de bere ajutată de mama. Așadar, nu am îndeplinit condițiile, nu am jucat la ruletă. Nu m-am necăjit. M-am păstrat pentru momentele în care certurile din bucătărie treceau pe sub uși, ajungând în sala de mese, pentru atunci când antebrațele mi se lipeau de blatul din lemn al mesei necurățate, iar în ciorba rădăuțeană găseam rămășițe din ciorba de burtă. Am mâncat, am plătit și nu ne-am mai întors.
CONCORDIA
Aici se pot gusta mâncăruri tradiționale. Gulaș, ciorbă de fasole în pită, papricaș cu găluști. Bune și servite la timp. Din respect pentru călătorul flămând. Chelnerii ne-au lăsat o bună impresie. Cu mici excepții. O chelneriță stătea ghemuită, mestecând gumă, chicotind și vorbind cu doi meseni - aparent prieteni. Vreo 20 de minute. Cel care ne-a servit, ne-a adus paharele ținându-le de gură și nu de picior. Neigenic, neîngrijit. Dar și o plăcintă cu brânză dulce și prune, lichiu, foarte bună. Păsărelele ar fi putut completa o atmosferă de tihnă prin triluri. Dar muzica cu sonorul dat la maxim ce răzbătea prin boxele terasei JO nu le-a dat nicio șansă.
CAFENEAUA MEDIEVALĂ
Ne-a fermecat cu măsuțele cochete, tortul de morcovi și crema de brânză și siropurile făcute în casă. Acolo am cunoscut-o pe Dilo Ida, o unguroaică cu chip frumos și costum popular săsesc. Ne-a servit cu zâmbet, cu dulciuri și cu bună dispoziție.
COFETĂRIA ANGELA
Cofeturi cu frișcă, cu nuci, cu ciocolată, frumos aranjate pe rafturi, așteaptau copiii și pofticiosii. Din vitrine ne rugau să îi luăm acasă puișorii, oițele și ursuleții din marțipan. Personalul ne-a întâmpinat cu amabilitate, ne-a explicat compoziția și ne-a făcut recomandări în funcție de gust. Ambianța plăcută, iar farfuriile, lingurițele și paharele impecabil de curate.
Sunt locuri în care ne vom întoarce pentru a revedea un surâs. Sau pentru a mai mânca o prăjitură al cărui gust nu a putut fi întâlnit în altă parte. Vom reveni în locuri și la oameni. De neuitat.
Un articol oferit de Ruxandra Lăcătuș - specialist în etichetă, protocol și bune maniere
