După două zile petrecute în munții Făgăraș aveam să coborâm în Transilvania și nu ne puteam opri în altă parte decât la Sighișoara. Nu mai vizitasem orașul de foarte mulți ani și eram curios să îi descopăr fiecare colț cu această ocazie. Sighișoara a fost fondat în secolul al XII-lea de câtre sașii aduși în zonă de regii maghiari, iar astăzi este unul dintre cele mai bine conservate orașe medievale ale Europei. Farmecul și valoarea istorică a clădirilor și a străzilor de aici au determinat includerea lor in patrimoniul UNESCO. Situată în centrul României, Sighișoara reprezintă prin locație, condiții geografice, tradiții, evenimente culturale și mai ales prin istoria sa un punct de atracție major pentru turiștii din toate regiunile țării și din străinătate. Această cetate poate fi descrisă pe zeci de pagini, dar nu va fi niciodată înțeleasă în întregime decât de cei care aleg să o viziteze.
În timp ce urcam treptele spre cetate fiecare pas pe străduțele pavate ne făcea să simțim cum timpul încetinește din ce în ce mai tare. Când am trecut pe sub Turnul cu Ceas cu pași mărunți parcă așteptam să fim surprinși de un ținut magic. În liniștea și răcoarea nopții intram în cetatea puțin circulată la acea oră, iar străduțele ușor luminate erau animate doar de entuziasmul nostru de a surprinde măcar puțin din magia cetății în fotografii. Te așteptai ca acea liniște să fie perturbată în orice moment de un ropot al unui cal, iar în cadru să apară o trăsură. Când treci pe lângă o ușa mare din lemn masiv îți poți închipui cum s-ar auzi hohotele de râs și voie bună ale trecătorilor poposiți la un han pentru odihnă, o friptură și o carafă de vin. Citeste tot articolul pe blogul Drumuri prin memorie - Răzvan Novac
