N-am stare deloc, ferească-mă! Știu că mai am doar mâine și apoi câteva zile bune de vacanță ca să nu îi spun concediu că sună prea formal - eu vreau vacanță cu cacao dimineața, cu plimbări prin zăpadă în Cetate, cu vin fiert la prietena mea cea mai bună acasă, cu Remi și mimă de să-l bat pe Santeiu la puncte ca-n tot anul, no, de-astea casnice.
Eu sunt din Sighișoara, Ardeal. Încântată de cunoștiință, tu?
De când mă știu am fost mereu pe drumuri de sărbători. Viața face că de vreo trei ani stăm la aproape 400 km distanță de Sighișoara așa că încercăm să ne strângem dorul până pe final de an. N-a fost an să nu mergem acasă în decembrie și probabil nu va fi vreodată: e literă de lege că-n decembrie facem adunare generală!
Dar la Sighișoara, Doamne, la Sighișoara se unesc astrele când vin sărbătorile, parcă atunci plouă cu stele și ninge perfect; atunci când mamele se întorc din străinătate acasă, copiii de pe la Clujuri sau alte orașe universitare vin în vacanță iar prietenii se întâlnesc după luni bune să-și povestească întâmplările de peste an.
Am un nod în gât când vorbesc despre Sighișoara. Momentan Sighișoara e pentru mine locul în care îl găsesc pe frate-miu și unde o mână de prieteni buni locuiesc și-s acolo oricând. Practic, orașul ăsta îmi e refugiu în bine când ceva merge rău.
Dacă Sighișoara e cel mai frumos oraș din Univers, de ce nu te muți înapoi?
Sighișoara e un oraș perfect dar încă insuficient dezvoltat până să ajungă la capacitatea lui maximă. E liniștit în majoritatea anului și aglomerat în Decembrie. E cald și prietenos, e cu oameni buni ce-ți vorbesc cu calm și te-ascultă cu drag. E cu amintiri de depănat, cu povești din liceu, cu succese și eșecuri. E ce trebuie!
Cică la Sighișoara încă se bea apă din fântână și tot centrul e o stradă întinsă. Așa, și? Obiceiuri vechi la timpuri noi se găsesc peste tot, oameni rău intenționați în orașe faine sunt la tot colțul deci să luăm totul ca atare. N-a inventat nimeni coada la prună până acum nici în Capitală, nu?
Că să revin, de mutat mi-ar fi greu pentru că m-am obișnuit cu un ritm de viață, cu o aglomerație constantă și cu o mentalitate (mai) proaspătă asupra vieții și a “de ce faci așa și nu așa.”
Ca să-nțelegi, am început deja o idee sinceră și un plan de viață cu prietena mea iar Sighișoara e locul de unde pornește totul. Vorbesc de b r o t h e r i e.
Când stăm acasă de Crăciun zici că suntem în Alpi. Ninge și e ger, prin toate cafenelele se servește un vin fiert de lingi lingurița iar la toate colțurile auzi vecinii cum se bucură că se întâlnesc din nou.
“- Mă, poți aduce tu ceva de băut, a făcut a mea un cozonac de leșini!
- No, hai că om veni mai pe sară atunci! Punem și de-un joc, ceva?
- Punem, dară, că doar tră să ne luăm revanșa anul ăsta!”
Avea bunică-mea o vorbă pe când trăia: no, cum să-ț spui, hai acasă odată!
Am câteva sfaturi pentru tine dacă ești plecat și ți-e dor, dacă n-ai fost de ani de zile acasă, dacă nu ți-ai mai văzut familia și prietenii și ți-e greu, hai dragă acasă!
Dacă te despart mile de orașul tău, dacă biletul de avion te costă mult, strânge bani și hai acasă!
Dacă iubirea vieții tale e la Sighișoara iar tu altundeva, fă ceva și hai acasă!
Dacă n-ai fost niciodată la Sighișoara dar ai citit articole și ai colegi care locuiesc acolo, hai și tu acasă!
Hai să vezi ce se întâmplă și să contribui la povestea orașului! Să te bucuri de scările din Cetate, de plimbările lungi cu obrajii roșii, de poze , de clădirile care vor pica dacă tu și alții ca tine nu vin, de toată istoria în care orașul ăsta se trezește și adoarme în fiecare zi.
No, acuma dacă îți vine un dor de mori, plângi și apoi hai acasă! Hai, sigur te așteaptă cineva cu drag!
Un articol Totul in cuvinte. Fotografie realizata de Alexandru Szanto © Toate drepturile rezervate.
